Augustin este un mare doctor al Bisericii. S-a născut în Algeria actuală în 354. A primit prima pregătire culturală în țara sa, unde a studiat, alăturându-se grupurilor eretice, care susțineau că lumea este dominată de două divinități, Binele și Răul, în luptă perenă între ele.

După deschiderea unei școli, s-a mutat la Roma. De acolo, după ce a depășit o boală gravă, a mers la Milano, unde a locuit împreună cu mama lui. La Milano a predat filosofie retorică începând cu anul 384. Aici l-a întâlnit pe Ambroziu, ale cărui explicații ale Scripturii l-au cucerit.

La 32 de ani, într-un moment de reflecție, a crezut că a auzit o voce care spunea: „Ia și citește”; el a deschis Biblia, mai exact scrisorile pauline la cuvintele: „Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri și beții, nu în necurații și desfrâuri, nu în certuri și invidii, ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos. Și să nu aveți grija trupului spre a-i împlini poftele” (Rom 13,13-14). Fiind inspirat și plin de har, după ce i-a spus mamei sale despre cele întâmplate, s-a convertit, luându-și rămas bun de la viața lui dezordonată și în noaptea dintre 24 și 25 aprilie 387 a fost botezat de Ambroziu.

După o perioadă petrecută la Milano, a compus câteva lucrări împotriva ereticilor și, după ce mama sa a murit, s-a întors în Africa împreună cu fiul său, Adeodat. A fost hirotonit preot în 391 și patru ani mai târziu a fost numit episcop. În Bazilica Păcii, timp de 35 de ani a comentat Scripturile, a administrat comunitatea încredințată cu dreptate, a avut grijă de bunurile ecleziastice și a pledat împotriva ereticilor.

El a scris unele dintre cele mai cunoscute lucrări, precum Confesiuni, Despre doctrina creștină, Cetatea lui Dumnezeu și Despre Sfânta Treime. A murit pe 28 august 430, în timp ce orașul era asediat de invadatori. Corpul său a fost mutat în Sardinia și apoi la Pavia, unde este venerat în biserica „Sfântul Petru în Cerul de Aur”.

C.L.