Evanghelistul Matei ne spune că, după ce Isus s-a născut la Betleem, niște magi s-au dus la regele Irod să-l întrebe unde este Pruncul pentru a-l adora. Irod, temându-se să nu-și piardă tronul, a vrut să știe mai multe, cu intenția de a-l asasina și le-a cerut magilor să-l caute și să se întoarcă să-i spună unde se află. Dar magii, spune Evanghelia, „după ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Iród, au plecat pe alt drum în ţara lor”.
 
Biserica îi venerează pe acești prunci ca pe martirii din primele secole și, întrucât au fost smulși din viață la scurt timp după venirea pe lume a lui Cristos, sărbătoarea amintește de Crăciun. Sfinții prunci nevinovați sunt mica avangardă a armatei de martiri care au mărturisit și continuă să mărturisească, prin sângele lor, apartenența la Cristos, făpturi curate care au scris prima pagină a lungii liste a martirilor creștini.
 
Pentru tradiția creștină occidentală, episodul evanghelic al sfinților prunci nevinovați este un exemplu tipic al faptul cât de mult setea de putere poate duce la crime atroce. Copiii din Betleem sunt de fapt victime ale urii nemiloase a lui Irod față de cei care ar fi putut împiedica planurile sale de putere și dominație.
 
În anul 2016, în ziua Sfinților Prunci Nevinovați, Papa Francisc a adresat o scrisoare episcopilor, prin care îi îndeamnă „să asculte plânsul multor mame, al multor familii, pentru moartea copiilor lor, a copiilor lor nevinovați, un geamăt pe care și astăzi îl putem asculta în continuare, care ne atinge sufletul și pe care nu putem și nu vrem să-l ignorăm sau să-l facem tăcut”.
 
Din aceste cuvinte, papa dă naștere unui îndemn adresat episcopilor din întreaga lume pentru a proteja inocența celor mici „de noul Irod din zilele noastre”.

C. L.