Toma s-a născut în 1224 sau 1225 și, ca fiu mai mic, a fost destinat vieții ecleziastice. La vârsta de cinci ani, Toma a fost dat de tatăl său ca oblat în apropiata și renumita mănăstire din Montecassino, unde a stat aproximativ zece ani, până în jurul anului 1239, aceștia fiind ani fundamentali pentru formarea sa religioasă și literară.

 

Totuși, vocația lui Toma nu era cea a unui călugăr. În anul 1239 a fost trimis de la Montecassino la Napoli, pentru a studia artele și filozofia, iar acolo ia decizia uimitoare, ca urmare a întâlnirii Fraților Predicatori.

 

Vocația Predicatorilor i se pare tânărului Toma ca un ideal de viață de neegalat. „Viața activă prin care cineva, în timp ce predică și învață, transmite altora adevărurile contemplate – scrie el – este mai bună decât viața în care doar se contemplă, deoarece presupune abundența contemplației. Și astfel Cristos a ales acest tip de viață”.

 

După o perioadă de sechestrare într-un castel al familiei, Toma și-a reluat calea printre Predicatori, mai întâi, timp de trei ani, în mănăstirea dominicană din Paris, apoi la Köln, în conventul dominican, alături de Albert cel Mare, „doctorul universal”. În anul 1252 Toma a fost trimis la Paris, iar în 1256 a primit titlul de maestru de teologie, fiind numit „maestru al Sfintelor Scripturi”, primul său angajament major este comentarea Bibliei.

 

Viața lui Toma a fost o viață de studiu asiduu, combinată cu călătorii dificile. În această dăruire totală și înflăcărată învățăturii sacre, a apărut opera sa enormă și diversificată. Nu se poate să nu ne amintim de capodopera sa Summa theologiae, minunată prin vastitatea și profunzimea, noutatea și amploarea doctrinei.

 

În timpul călătoriei spre Lyon, pentru a participa la conciliul ecumenic la care a fost invitat, simțind că i se apropie sfârșitul, a fost transportat la mănăstirea cisterciană din Fossanova și aici a murit la 7 martie 1274, înconjurat de venerația acelor călugări.

 

Moartea sa a atras o mulțime de nobili și credincioși simpli, nu puține fiind minunile înfăptuite. Toma, atât de nobil în gândire și atât de popular în evlavie, a fost canonizat la Avignon, la 18 iulie 1323, și proclamat învățător al Bisericii la 15 aprilie 1567. Chiar dacă unele dintre concepțiile sale au fost contestate, Biserica a recunoscut sfințenia teologiei sale.

C. L.