Înmulțirea pâinilor și a peștilor este unul dintre cele mai cunoscute și mai iubite miracole relatate în Evanghelii, din mai multe motive, nu în ultimul rând pentru că are de-a face cu hrana, deci cu viața oamenilor. Evangheliile nu au neglijat niciodată dimensiunea materială a vieții, care se află adesea în centrul multora dintre semnele și miracolele lui Isus, începând cu vinul de la nunta din Cana, primul miracol al lui Isus din Evanghelia după Ioan, aceeași Evanghelie care ne vorbește astăzi despre cele cinci pâini și doi pești care reușesc să hrănească o mulțime întreagă.
Dinamica povestirii este frumoasă și importantă. Mulțimea este numeroasă și trebuie hrănită. Prima soluție care le vine în minte apostolilor este cea mai firească: să meargă să cumpere hrană. Ei au două sute de dinari, dar își dau seama că sunt insuficienți pentru a hrăni mulțimea. Soluția cumpărării este înlăturată ca fiind inadecvată.
Ei trec la o nouă soluție: miracolul. Dar, un alt pas, miracolul în sine are nevoie de o a doua cauză, are nevoie de material, care este oferit de darul unui copil: pești și pâini. Faptul că este vorba de un copil ne spune că acel material nu este oferit de un om bogat, de un om înstărit, de cineva care îl oferă ca pe un surplus.
De ce nu a făcut Isus minunea cu pâinea cumpărată? Ar fi putut să înmulțească pâinea cumpărată în cuptor și să o facă suficientă pentru toată lumea. Dar nu a făcut-o. El a vrut să înmulțească pâinea și peștele date de un copil, pâinea unui om sărac.
Darul acelui copil ne vorbește tare și clar. Și ne spune multe lucruri. În primul rând, ne spune că Isus are nevoie și de darul nostru pentru a face minuni, are nevoie de generozitatea noastră, de nevoia noastră. Pentru miracole este necesar ca cineva, o persoană săracă, să dea tot ce are. Astăzi vedem puține miracole pentru că am uitat să dăm esențialul.
Aceste miracole pot fi realizate doar prin dăruirea a totul, fără a lăsa ceva.
C. L.
