Adventul din acest an este deschis de o Evanghelie care vorbește despre oamenii înfricoșați și tulburați de amenințările teribile legate de fragilitatea creației. Totul este instabil, nimic nu este sigur: precaritatea vieții noastre este o realitate. Dar Domnul anunță că evenimentele șocante sunt un timp de eliberare.

Toate acestea nu sunt un motiv de suferință, ci ceva prin care să creștem, să ne schimbăm. Sunt cei care, în loc să se neliniștească, își ridică creștetul să scruteze ce urmează și să caute ce se ascunde în ceea ce se întâmplă și se tem să nu înțeleagă.

Isus spune să stai drept și să ții capul sus. Acesta este un gest simbolic: starea interioară a unei persoane poate fi dedusă din postura sa. Isus ne cere să ne ridicăm și să ne lepădăm de gândurile negre, cele ce ne apleacă creștetul, care ne doboară mintea. Ființa umană cu poziția verticală și coloana vertebrală dreaptă învinge forța gravitației și își permite să observe cu mândrie ceea ce se întâmplă și să privească departe. Neliniștea nu este un bun maestru pentru a înțelege istoria, este important să ridici capul, să renunți la disperare și să te pregătești pentru harul care vine.

Isus mai spune să scapi de inima apăsătoare. Ce lucruri amorțesc inima? O inimă întârzie să răspundă la stimuli pozitivi, spune Domnul, din cauza risipirii vieții, a beției și a grijilor. Atunci merită să pui întrebări de genul: ce este în viața mea pe care să nu-l risipesc, să nu fie pus în pericol? Beția nu este doar o chestiune de alcool, ci de tot ceea ce devine dependență și care de multe ori incită simțurile.

Grija lumii este stresul și derivatele lui, este să te trezești pierdut într-o pădure de obiective conflictuale, fără a lăsa niciunul în urmă. Un singur lucru contează, spune Isus în altă parte, acela pe care, dacă îl ai, nimeni nu ți-l mai ia.

C. L.