Apropiindu-ne de sfârșitul lunii octombrie și de Solemnitatea Tuturor Sfinților, Biserica ne îndeamnă să ne îndreptăm privirile credinței spre sfinții apostoli Simon și Iuda Tadeu. Cu excepția faptului că făceau parte din colegiul apostolic, nu prea dispunem de informații referitoare la ei.

Despre Simon știm că era supranumit Canaaneul sau Zelotul, doi termeni sinonimi care semnifică zelul de care era înflăcărat, mai întâi pentru legea iudaică, iar apoi pentru Domnul mort și înviat. Conform unei tradiții, i-a urmat apostolului Iacob cel Mic în fruntea comunității din Ierusalim (62-107), murind ca martir la Pella, unde se refugiase împreună cu comunitatea. O altă tradiție spune că ar fi ajuns în Abisinia, unde a fost răstignit pentru numele lui Cristos.

Iuda, supranumit Tadeu, care înseamnă mărinimos, l-a urmat și el pe Isus și, spre deosebire de apostolul Simon, Sfânta Scriptură ne păstrează câteva cuvinte de-ale sale, și anume un dialog cu Învățătorul la cina cea taină: „Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: «Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă, și nu lumii?» Isus a răspuns și i-a zis: «Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el»” (In 14,22-24). Tot lui îi este atribuită și Scrisoarea lui Iuda, care face parte din canonul Noului Testament, în care ne îndeamnă: „Clădiți-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt; păstrați-vă în iubirea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos spre viața veșnică! (Iuda 20-21)

Să implorăm, prin mijlocirea acestor doi apostoli ai Mielului să fim și noi aprinși de zelul pentru Dumnezeu asemenea sfântului Simon și să fim mărinimoși asemenea sfântului Iuda. Dar mai ales, în aceste timpuri deloc ușoare, să ne fundamentăm viața pe credință, să păstrăm cuvintele lui Isus, să rămânem în iubirea divină, pentru a ne învrednici să devenim locuință a Preasfintei Treimi. Amin.

Pr. dr. Petru Ciobanu