La 29 iulie, Biserica universală o comemorează pe sfânta Marta, cea care, alături de sora ei Maria și fratele ei Lazăr, nu de puține ori l-a primit în casa ei pe Isus și pe ucenicii săi. Este o sărbătoare care vine să ne amintească fiecăruia dintre noi despre necesitatea de a-l primi cât mai des în inima noastră și în viața noastră pe Cel care a fost mărturisit de Marta drept „Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume” (In 11,27).
Sfânta Marta este și patroana comunității catolice din Sloboda Rașcov, iar anul acesta bucuria a fost mărită și de împlinirea a 40 de ani de când această sfântă a fost aleasă să fie ocrotitoarea cerească a catolicilor din localitate. Sfânta Liturghie a hramului a fost celebrată de păstorul Diecezei de Chișinău, PS Anton Coșa, alături de care au concelebrat 11 preoți veniți din toate cele trei decanate ale Bisericii noastre locale sau din străinătate. Un alt fapt îmbucurător și dătător de speranță a fost prezența a numeroși credincioși, care au umplut până la refuz sfântul lăcaș din localitate, iar cei care nu au mai găsit loc în el s-au oprit „pe pragul casei Domnului”.
Cum se cuvine pentru o asemenea mare sărbătoare, preoții prezenți au stat, înainte de Liturghie, la dispoziția credincioșilor, care și-au mărturisit păcatele în sacramentul Spovezii, având dorința sinceră de a se hrăni cu cuvântul și trupul Domnului cu inima și sufletul curat.
La începutul sfintei Liturghii, comunitatea l-a salutat pe arhipăstor, manifestându-și bucuria de a-l avea iarăși în mijlocul ei, mai ales cu ocazia acestei duble sărbători. Parohul comunității, Pr. Dmitri Zelinschi a făcut o scurtă introducere la sfânta celebrare, relatând, în baza informațiilor din revista noastră istorică „Analecta catholica”, evenimentele care au stat la baza proclamării sfintei Marta ca patroană. Cuvântul de învățătură, ce a urmat lecturilor sfinte, a fost ținut de PS Anton Coșa, care a subliniat importanța curajului în alegerea conștientă a priorităților în viața noastră, menționând: „Evanghelia despre vizita Mântuitorului în casa surorilor Marta și Maria ar putea fi intitulată «evanghelia omului echilibrat», iar filozofia sau modul de viață pe care ni-l propune s-ar putea intitula «fascinația liniștii»”. De asemenea, în contextul sezonului estival în care ne aflăm, episcopul a vorbit și despre importanța și necesitatea odihnei (textul integral al predicii episcopului poate fi citit mai jos).
După masa euharistică, a urmat tradiționala la orice hram expunere și adorație a preasfântului Sacrament, moment menit să accentueze centralitatea lui Cristos în cadrul oricărei sărbători, cu procesiunea, cântarea Te Deum-ului și binecuvântarea finală.
Întăriți cu cuvântul lui Dumnezeu și cu trupul lui Cristos, fiecare a avut nevoie pentru întărire și de hrana materială, oferită cu generozitate de comunitate în cadrul agapei frățești ce a urmat sfintei Liturghii.

Sfânta Marta, roagă-te pentru noi!

A consemnat Pr. Petru Ciobanu

Predica PS Anton Coșa
la sărbătoarea hramului Parohiei „Sfânta Marta” din Sloboda Rașcov,
29 iulie 2015

 „Marta, Marta, pentru multe te zbați și te frămânți. Însă un singur lucru este necesar” (Lc 10,41-42).
Dragi confrați întru sfânta Preoție, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși, cred că suntem cu toții de acord că, în toate comunitățile creștine, sărbătoarea hramului se constituie ca un eveniment deosebit din viața sa, fiind un prilej de bucurie sfântă. Este o zi consemnată de sfânta Biserică drept fiind solemnitate, adică fiind ca și duminica, atunci când creștinii sunt chemați să se adune la biserică pentru a-l lăuda pe Dumnezeu și pentru a-și reîmprospăta energiile spirituale, adică să se reînnoiască sufletește. Și astăzi avem această ocazie sfântă. Mulți au putut să se apropie de sfânta Spovadă și și-au curățit sufletele de povara păcatelor. Mulți se vor apropia de sfânta Împărtășanie și vor primi pâinea cerească, numită hrana îngerilor, pentru a intra mai adânc în Sfânta Treime.
Cu toate acestea, nu putem să nu remarcăm că suntem oameni foarte agitați și plini de preocupări lumești, care de multe ori ne trag departe de Dumnezeu și ne golesc de tot ce este sfânt. Spuneți-mi dacă nu este adevărat! Viața omului de azi a ajuns să aibă un ritm de parcă s-ar afla într-o mașină de spălat. Omul este subjugat de muncă și de tot felul de afaceri. Toți aleargă și uită uneori să se oprească, pentru a se întreba: „Încotro trebuie să mă îndrept?”
Sărbătoarea de astăzi ne propune un text din Evanghelia după sfântul Luca ce relatează vizita Mântuitorului în casa surorilor Marta și Maria și care ar putea fi intitulată „evanghelia omului echilibrat”, iar filozofia de viață pe care o propune s-ar putea intitula „fascinația liniștii”. Această Evanghelie este un semnal de alarmă pentru toți cei care recunosc starea aceasta alarmantă în care ne aflăm și pentru toți cei care nu au renunțat încă la visul unei vieți de om și creștin autentic, după inima lui Dumnezeu, nu după iureșul valului care vrea să ne ia pe sus cu tot ce suntem și avem.
1. O primă lecție pe care vrea să ne-o dea cuvântul lui Cristos astăzi este: „Învață să mai spui din când în când «Stop»!” Fraților, omul nu este o mașină. Viața nu este doar muncă și activitate în rutină. Oare trăim ca să muncim sau muncim ca să trăim? În viață trebuie să te mai și oprești și să nu te lași purtat doar de obișnuințe și de preocupările stereotipe ori monotone zilnice. „Marta, Marta, pentru multe te zbați și te frămânți!” Marta, Marta, nu te mai agita atât! Oare crezi că asta contează în acest moment cel mai mult, dacă îmi servești prăjiturele pregătite timp de trei ore? Stai liniștită. Mai ia o pauză! Eu nu am venit să te stresez și mai mult. Altul e scopul vizitei mele. E ca și cum Cristos ne-ar adresa un reproș tuturor: de când nu ți-ai mai luat concediu sau o zi liberă, un timp în care să-ți reîncarci cu adevărat bateriile? Sau crezi cumva că totul se dărâmă și se năruie dacă lipsești tu câteva zile de acasă, pentru a te odihni undeva în mijlocul naturii sau cine poate undeva într-un sanatoriu? Fii liniștit că viața merge înainte și cu, și fără tine.
Isus nu o dojenește pe Marta că muncește. Ea trebuie să muncească. Toți trebuie să muncim, să fim activi, harnici. Dar îi reproșează cumva că doar asta face. Viața trebuie să aibă un ritm, un echilibru. E necesar ca din când în când să existe și momente de reîncărcare, de reîmprospătare, de hrănire. Chiar Dumnezeu, atunci când a creat lumea, i-a imprimat un astfel de ritm. După ce a creat totul în șase zile și a văzut că toate erau bune, a șaptea zi a dedicat-o repaosului. E importantă activitatea. Ei îi sunt dedicate șase din cele șapte zile ale săptămânii. Dar din când în când, regulat, trebuie să ne reamintim să spunem și „Stop”. Să-mi spun mie cu convingere: „Eu nu sunt o mașină, nu sunt ceea ce vrea lumea să facă din mine!” Există mulți care ar avea alternative și care nu sunt obligați de circumstanțe, dar muncesc cu plăcere și duminica, ba chiar, li se pare, cu mai mult spor decât în rest. Iar sfânta Liturghie duminicală e adesea un lux pe care mulți nu și-l mai permit de mult timp… Omul nu e o mașină. Iar activitatea, munca, banul nu epuizează integral rostul vieții.
2. O altă lecție importantă pe care ne-o dă Isus astăzi e următoarea: în viață este fundamental să știi să-ți stabilești prioritățile, și aș enumera cel puțin trei legi sau criterii în acest sens. În primul rând, nu poți să le faci sau să le ai pe toate în viață. Și uneori se aglomerează așa de multe și ai impresia că trebuie să faci așa de multe, încât ajungi să spui „Nu mai fac față. Sunt depășit”. „Doamne, nu mai pot. Nu vezi că sora mea m-a lăsat singură? Spune-i să mă ajute!” Iar Isus se vede obligat să-i dă o replică usturătoare: „Un singur lucru este necesar!” Adică: „Atunci când ai prea multe de făcut, oprește-te și vezi care sunt lucrurile cele mai importante și necesare. Fă-le pe acelea, iar pe celelalte lasă-le deoparte” Nu poți să le faci pe toate, nu le poți avea pe toate în viață! Iar un principiu fundamental pe care trebuie să ni-l însușim este tocmai acesta: a fi este mai important decât a avea. Întotdeauna, oamenii contează mai mult decât lucrurile. Noi avem tendința să fim uneori mai atașați de lucruri decât de oameni, pentru că pe primele le putem poseda mai ușor. Or, apreciem persoanele la adevărata lor valoarea abia după ce nu mai sunt lângă noi. Dacă-ți zgârie cineva mașina, faci imediat o criză de nervi. Dacă se îmbolnăvește vecinul, rămâi rece și îți continui liniștit viața. De ce? Pentru că te-ai atașat mai mult de lucruri, decât de persoane. Valoarea supremă pentru Dumnezeu este omul, este persoana umană. Gloria Dei homo vivens(Gloria lui Dumnezeu este omul viu), spunea un sfânt părinte al bisericii primare, Irineu de Lyon.
Așadar o altă lege pe care trebuie să o asimilăm e și aceasta: relațiile dintre oameni sunt mai importante decât activitatea și munca noastră. „Marta, Marta, îi spune parcă Isus, tu ai impresia că eu am venit la tine să mănânc sarmale și prăjituri, iar tu să stai ore întregi în bucătărie să le gătești? Dacă-mi trebuiau sarmale și prăjituri, mergeam la restaurant, nu veneam la tine. Eu am venit să te întâlnesc pe tine, să te văd, să stăm de vorbă. Vreau să ne simțim bine împreună, unul în prezența celuilalt, iar asta nu depinde de cât de multe și gustoase sunt mâncărurile”.
Nu avem voie să sacrificăm relațiile dintre oameni pentru lucruri ori treburi. Nu avem voie să sacrificăm educația copilului pentru serviciu și bani. Copilul are în primul rând părinți, nu doar bunici și bone. Copilul nu are nevoie doar de bicicletă, două telefoane mobile și computer, ci în primul rând de o mamă și de un tată. Nu este permis să limităm relația dintre pacient și medic la una strict profesională. Cel bolnav trebuie să simtă că valorează în primul rând ca persoană, că merită un cuvânt bun și un gest de omenie, că nu este privit doar ca un număr, ocupant al unui pat și o posibilă sursă de un ciubuc, unul căruia îi arunc în grabă o rețetă și niște pastile și căruia îi uit chipul, ca și cum nu l-aș fi întâlnit niciodată. Nu avem voie să sacrificăm relația cu soțul ori soția din cauza muncii și a condițiilor materiale după care visează toți. Pentru că soția nu are nevoie doar de bani, casă frumoasă și mașinuță la scară, ci, în primul rând, de soțul ei. Iar atunci când simt că relația cu cel de lângă sine se răcește, cade în rutină ori dă în formalism, lasă totul deoparte pentru ca nu cumva să piardă ceea ce este cu adevărat esențial, căci relațiile dintre oameni sunt mai importante decât lucrurile ori treburile.
Iar al treilea criteriu care susține legea priorităților în viață e acesta: ordinea spiritului este întotdeauna prioritară ordinii materiale. Marta, Marta, tu renunți la o predică bună, la o discuție înaltă și profundă pentru niște treburi mărunte. De câte ori nu renunțăm noi în cursul zilei la o îndeletnicire spirituală în favoarea unei activități materiale? De câte ori nu renunțăm la a citi câteva pagini dintr-o carte bună, la o rugăciune, la o Liturghie, la o discuție spirituală din cauza unor lucruri mărunte? Sau câți dintre noi nu au renunțat definitiv la astfel de preocupări spirituale, considerând că „ele nu-ți dau de mâncare” ori „sunt demodate”, ocupându-și 90% din timp cu treburi materiale? Dacă omul este alcătuit din trup și suflet nemuritor, nu ar trebui să-și aibă fiecare partea lui? Oare cât îi acordăm unuia și celuilalt din cele 24 de ore ale unei zile, ori din cele șapte zile ale unei săptămâni? Adică sfintei Liturghii, rugăciunii, lecturii spirituale, discuțiilor profunde cât timp le acordăm comparativ cu celelalte banalități printre care ne pierdem și care ne sufocă? De făcut vom găsi întotdeauna ceva de făcut și mereu omul se va plânge că nu-i ajunge timpul. Dar oare cine va face ordine în locul nostru în propria noastră viață? Ordinea priorităților cine o stabilește? Pentru că nu ai voie, din cauza treburilor zilnice, a preocupărilor ori lucrurilor materiale, să-i neglijezi pe ceilalți, să-ți neglijezi familia, copiii, să-ți neglijezi prietenii, dar, mai ales, să-ți neglijezi sufletul.
3. Și mai avem de învățat un lucru din vizita lui Isus la Marta și Maria: să știi întotdeauna să profiți și să te bucuri de timpurile prielnice, providențiale din viața ta. Isus a venit în casa celor două surori, Marta și Maria, poate de mai multe ori în viață, dar sigur nu venea zilnic. Maria a știut să profite de aceasta, pentru că a înțeles că nu-l are pe Isus ori de câte ori ar voi dânsa. Să știi în viață să te bucuri și să profiți de oameni cu care te întâlnești, să știi să te bucuri și să rămâi cu ceva după întâlnirea cu un profesor bun, să te bucuri de întâlnirea cu un preot bun, de întâlnirea cu un prieten bun. Să știi să profiți și să te bucuri de locul actual de muncă ori de facultatea pe care o urmezi, pentru că nu te vei mai întâlni cu ele sau cu mulți oameni pe care Providența ți i-a scos în cale acum, poate chiar și într-un pat de spital ori în căruciorul cu rotile. Mai târziu îți va fi dor și vei dori să retrăiești un astfel de moment unic, o astfel de întâlnire inedită, dar nu se știe dacă se va mai putea repeta ocazia. Acum însă e timpul potrivit să o faci, pentru asta îți este dată clipa de față. Oamenii mari și momentele prielnice, pentru a te bucura de ele, nu le vei avea la îndemână tot timpul. Profită de ele acum. Trebuie oare să vină momentul morții sau al unei despărțiri pentru a învăța să-l apreciezi pe cel pe care l-ai avut atâta timp lângă tine?
Iubiți frați și surori, hramul dumneavoastră anul acesta vă propune să luați mai mult în seamă evanghelia omului echilibrat, a omului care nu-și trăiește viața ca și cum ar fi aruncat într-o mașină de spălat. De ce nu ar deveni și evanghelia noastră? Doamne, îți mulțumim pentru cuvântul tău sfânt și te rugăm să ne fii mereu tu calea, adevărul și viața noastră. Amin!