Regula generală este să comemorăm fiecare sfânt în ziua morții sale, care pentru Biserică coincide cu ziua nașterii sale în cer. Pentru sfântul Paul al VI-lea în locul zilei de 6 august, Sărbătoarea Schimbării la Față și ziua morții sale, a fost aleasă data de 29 mai, adică ziua hirotonirii sale preoțești, care a avut loc în anul 1920.

Giovanni Battista Montini s-a născut în Italia la 26 septembrie 1897, cu un tată care a transmis tânărului Battista o credință liberă, puternică și loială și un mare atașament față de Biserică și papalitate. Mama, împreună cu bunica și mătușa paternă, care locuiau într-o casă, erau în mod special devotate sfântului Francisc de Sales.

Vocația preoțească datează din perioada 1913-1916, iar la 29 mai 1920 a primit hirotonirea preoțească. După ce s-a mutat la Roma, s-a înscris la Facultatea de filozofie tomistă a Universității Pontificale Gregoriene, dar a trebuit să-și întrerupă studiile acolo, să părăsească seminarul și să intre la Academia Pontifică Ecleziastică. El a acceptat această schimbare radicală în perspectivele sale cu umilitate, ascultare docilă față de superiori și iubire pentru Biserică.

A fost un fidel colaborator al lui Pius al XI-lea și al lui Pius al XII-lea, cu acesta din urmă colaborând zilnic timp de 24 de ani. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a fost șeful biroului de informare al Vaticanului pentru a căuta soldați și civili prizonieri sau dispăruți.

La 1 noiembrie 1954 a fost numit arhiepiscop de Milano. În adresarea sa de inaugurare, el s-a declarat „păstor și tată”, punându-i pe săraci, muncitori și „îndepărtați” în centrul atenției sale. El a stabilit un dialog cu întreaga societate și a fost foarte aproape de vicisitudinile categoriei sociale a muncitorilor. Ioan al XXIII-lea l-a creat Cardinal în 1958.

La moartea lui Ioan al XXIII-lea, Conclavul l-a ales drept succesor, la 21 iunie 1963, pe cardinalul Montini, care și-a luat numele de Paul al VI-lea. El a decis să continue Conciliul al II-lea din Vatican, pe care îl va numi „catehismul timpului nostru” și a reușit să-l încheie, la 8 decembrie 1965.

Caracteristicile papalității sale au fost enciclicele, călătoriile și ecumenismul. El a realizat reforme foarte importante în Biserică.

A murit în seara de duminică, 6 august, Sărbătoarea Schimbării la Față a lui Isus, după ce a primit Viaticul cu mare devoțiune, în timp ce recita rugăciunea Tatăl nostru.

C. L.