În versetele Evangheliei, Isus ne recomandă să veghem. Este cuvântul recurent și central al Evangheliei din această primă duminică de Advent și suntem plasați direct în climatul spiritual al celor care se pregătesc de Nașterea Domnului: trezirea atenției, nefiind distrași de situațiile vieții care sunt adesea repetitive și obositoare.
 
A veghea nu înseamnă a fi îngrijorat de faptul că nu știi ce se va întâmpla în viitor, ci înseamnă a te pregăti cu seninătate pentru a te lăsa surprins de Dumnezeu, care nu este dușmanul nostru, ci prieten al fiecărui om. Prin urmare, nu este important să știm „când” („nu știți când” se repetă de două ori), dar este vital să nu fim adormiți când ajunge. Este o invitație la cultivarea unei atitudini interioare pozitive și încrezătoare în sine: pozitiv față de Dumnezeu, încrezător față de sine, pentru că nu este nimic de temut atunci când cineva este vizitat de Cel care dă viață.
 
Prin urmare, vegherea este sarcina creștinului. Într-adevăr, un creștin care nu este vigilent, dar doarme, își pierde orizontul spre care merge. Nu întâmplător Isus explică întâlnirea cu Dumnezeu prin imaginea unui stăpân care a plecat și și-a lăsat bunurile slujitorilor săi fără să le spună niciun cuvânt despre când se va întoarce.
 
Stăpânul este Dumnezeu, slujitorii sunt oamenii. Dumnezeu își părăsește casa și o încredințează slujitorilor săi, dându-le fiecăruia o sarcină specifică. Niciunul dintre slujitori nu a fost exclus de la împărțirea darurilor stăpânului. Nu există nimeni, în același timp, care să poată avea autoritatea deplină a stăpânului. Fiecare slujitor are putere asupra sarcinii care i-a fost încredințată și toți sunt demni de încrederea lui Dumnezeu.
 
Cu toate acestea, sarcina tuturor este să vegheze, adică să nu uite că ceea ce le-a fost încredințat aparține stăpânului și nu este al lor. Și, mai mult, faptul că fiecare are în mâinile sale sarcina primită exclude nevoia de a invidia darurile altora, alimentând gelozii și discordii. Totul este darul stăpânului: creație, viață, corp, inteligență, voință, relații. A rămâne vigilent cu privire la ceea ce ai primit înseamnă a te pune în situația de a nu risipi darurile și a te putea bucura pe deplin de ele. Astfel, stăpânul va lăuda cu bucurie pe fiecare dintre slugile sale.

C. L.