Sfântul Nume al lui Isus a fost întotdeauna cinstit și venerat în Biserică, din cele mai vechi timpuri, dar abia în secolul al XIV-lea a apărut cultul liturgic. Papa Ioan Paul al II-lea a stabilit memorialul opțional în calendarul roman la 3 ianuarie.
Care este sensul numelui Isus?
Mesia a purtat numele lui Isus în timpul vieții sale pământești, nume care i-a fost dat de sfântul Iosif după ce îngerul lui Dumnezeu i-a spus în vis: „Iosíf, fiul lui Davíd, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (Mt 1,21-25). Prin urmare, semnificația numelui Isus este acela de salvator.
Evangheliștii, Faptele Apostolilor și scrisorile apostolice citează de multe ori înțelesul și puterea Numelui lui Isus, oprindu-se adesea la un singur termen, de „Nume”. În cursul activității publice a lui Isus, discipolii săi, invocând numele lui, vindecă bolnavi, izgonesc demoni și fac diferite minuni: „Întorcându-se cei şaptezeci şi doi, i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău...Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?...Nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”.
Expresia care însumează prezența Numelui Domnului și a întregii Sfinte Treimi în viața creștină se regăsește în semnul crucii, cu care începe fiecare rugăciune, devoțiunet, sărbătoare; și se încheie binecuvântările și administrarea sacramentelor: „În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”.
C. L.