Pasajul evanghelic relatează trimiterea ucenicilor de către Isus. Misiunea este intrinsecă în viața fiecărui botezat, iar acest text se adresează de fapt tuturor creștinilor.
Isus este cel care îi desemnează pe ucenici și apoi îi trimite. Misiunea își are sursa în Cristos, nu în noi. O mare parte din ceea ce facem își are originea în proiectele sau instinctele noastre. Dar numai ceea ce provine din relația cu Cristos are un impact care miroase a veșnicie. Ar trebui să ne fie teamă să facem lucruri care nu au o origine sigură în relația noastră cu Cristos.
Isus îi trimite pe ucenici doi câte doi. Viața creștină nu permite individualismul. Se merge cel puțin în perechi, iar motivul principal este comuniunea. A lucra cel puțin în doi înseamnă a evita autoamăgirea autonomiei și presupune a lucra încurajat, ajutat, limitat și redimensionat de altcineva. Există diverși liber-cugetători în Biserică, care vorbesc mult despre iubire, dar nu poți împărtăși nimic cu ei, analfabeți în materie de relații ce sunt.
Această mișcare în comuniune le dă putere ucenicilor asupra duhurilor necurate. Pentru că Duhul Sfânt creează comuniunea, în timp ce diavolul este cel care o distruge. Cel care este în comuniune are putere asupra a ceea ce încearcă să distrugă relația cu Dumnezeu și cu aproapele.
Dacă misiunea creștină implică o rădăcină autentică în Cristos, resursele materiale, tehnice și lumești sunt secundare.
Nu este nevoie de o pungă, de o desagă sau de încălțăminte. Această instrucțiune este uimitoare! Adesea, în proiectele pastorale și în planificările de orice fel, primul lucru la care ne gândim sunt resursele. Aceasta este o mentalitate lumească. Pentru a fi un tată bun sau o mamă bună, nu banii sunt esențiali. Banii sunt folosiți și procurați în funcție de dragoste, în timp ce atât de mulți părinți au căzut în capcana înșelăciunii că, odată ce banii, pâinea și hainele bune sunt asigurate, restul contează prea puțin. În mod similar, pentru a exercita bine slujirea preoțească, trebuie să fii un preot bun. Structurile și tehnicile care completează o bună educație parentală sau o bună slujire preoțească sunt consecințe, nu premise.
Isus le spune din nou oamenilor săi să rămână în casa care îi va primi fără să caute altceva; aceasta înseamnă să evite relațiile trecătoare sau efemere. Uneori sărim de la o relație la alta fără să intrăm vreodată într-o comunicare autentică cu oamenii.
Într-un cuvânt: stilul misiunii creștine este pur și simplu iubirea, care se naște din Dumnezeu și trăiește prin comuniune.
C.L.