Apostolul Toma este menționat în primul rând în Evanghelia după Ioan. Când Isus le spune discipolilor că Lazăr este mort și îi invită să meargă cu el la Betania, Toma le spune celorlalți: „Să mergem şi noi ca să murim cu el!” Iar în răspunsul la o întrebare a apostolului, Isus proclamă: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”.

Isus este pe cale să meargă la Ghetsimani și spune că El va pregăti un loc pentru toată lumea din casa Tatălui, adăugând: „Şi unde mă duc eu, voi ştiţi calea”. Toma imediat întreabă, sincer și confuz: „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?”

Dar cel mai cunoscut episod despre Toma este cel al scepticismului pe care l-a arătat în fața celorlalți apostoli, care îi spun că l-au văzut pe Isus înviat. Opt zile mai târziu, Învățătorul li se arată din nou celor doisprezece, arătându-i lui Toma rănile, care își corectează necredința cu o profesie de credință, spunându-i lui Isus: „Domnul și Dumnezeul meu!”.

Papa Francisc ni-l prezintă astfel: „Toma este unul care nu este mulțumit și caută, intenționează să verifice singur, să aibă propria sa experiență. După rezistența și neliniștea inițială, până la urmă ajunge și el să creadă, chiar dacă progresează cu dificultate”.

Toma mai este menționat încă de Ioan în capitolul 21, în timpul apariției lui Isus lângă lacul Tiberiada. Faptele Apostolilor îl menționează după Înălțare. După aceasta nu mai există mențiuni în sfânta Scriptură.

Tradiția legată de activitatea misionară a apostolului se bazează pe mărturii foarte vechi. Dar, provenind aproape toate din scrieri apocrife, nu este posibil să știm cu certitudine istorică ce i s-a întâmplat. Potrivit unora, Toma a predicat în India și legendele despre originile creștinismului din acel teritoriu relatează despre așa-numiții creștini ai sfântului Toma, împrărțiți acum în patru dieceze indiene.

C. L.