Solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului este cu siguranță una dintre cele mai importante sărbători și reamintește de prezența reală a lui Cristos în Euharistie, și, acolo unde condițiile sunt corecte, celebrarea sfintei Liturghii este urmată de procesiune.

 

Originea sărbătorii datează din Belgia secolului al XIII-lea. Episcopul local s-a conformat cererii unei călugărițe care dorea să celebreze sacramentul trupului și sângelui lui Cristos în afara Săptămânii Sfinte. Mai exact, rădăcinile sărbătorii se regăsesc în revelațiile fericitei Iuliana din Retine. Aceasta din urmă a avut, în 1208, o viziune mistică în care o lună albă apărea în umbră pe o parte. O imagine care reprezenta Biserica vremii sale, căreia îi lipsea o solemnitate în cinstea Sfântului Sacrament. Astfel, episcopul a acceptat cererea de a introduce o sărbătoare episcopală în cinstea Trupului și Sângelui Domnului.

 

Cu toate acestea, extinderea solemnității în întreaga Biserică se datorează Papei Urban al IV-lea. Un an înainte de aceasta a avut loc miracolul euharistic din Bolsena, unde un preot din Boemia, aflat în pelerinaj spre Roma, în timpul celebrării Liturghiei, rupând Ostia consacrată, a fost pătruns de îndoială față de prezența reală a lui Cristos. Ca răspuns la nedumeririle sale, din Ostie au curs câteva picături de sânge pe inul alb corporal, păstrat în Catedrala din Orvieto, și pe câteva pietre de altar, păstrate și astăzi în Bazilica „Sfânta Cristina”.

 

Papa Urban al IV-lea i-a încredințat sfântului Toma de Aquino misiunea de a compune oficierea solemnității și al Liturghiei Trupului și Sângelui Domnului. Astăzi avem melodia Pange lingua, alcătuită și scrisă de sfântul Toma de Aquino.

 

Cu toate acestea, în multe țări, sărbătoarea a fost amânată pentru duminica ce urmează, pentru a se putea participa și credincioșii care nu au putut veni la liturghie, deoarece este o zi lucrătoare. În multe Biserici locale, însă, data a rămas neschimbată, astfel încât sărbătoarea și procesiunea euharistică să rămână în ziua joi, care este și cazul Diecezei de Chișinău.

 

Papa Francisc a întrerupt tradiția care de peste patruzeci de ani prevăzuse ritul în Bazilica „Sfântul Ioan” din Lateran, reluând pașii începuți încă de sfântul Paul al VI-lea, pentru a sublinia centralitatea periferiilor, fizice și existențiale, în timpul pontificatului său.

C. L.