„Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, iar celor care vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie! (In 2,13-25)”
Ce vrea să ne spună Isus prin gestul de a-i alunga pe negustori din templu?
Un citat din profetul Ieremia ne ajută: „Casa aceasta, asupra căreia este chemat numele meu, este o peşteră de tâlhari în ochii voştri?” (Ier 7,11) În Ieremia nu negustorii sunt numiți tâlhari, ci întregul popor care tinde să facă din credință o piață, și piața era aceeași religie bazată pe ofrande.
Viziunea comercială a religiei este cea care transformă imediat templul într-o peșteră de tâlhari. Riscul pentru religii este să se transforme în comerț de ofrande, jurăminte, rugăciuni, indulgențe și penitențe pentru a plăti prețul răutății umane.
Evanghelia din această duminică și mai ales atitudinea fermă a lui Isus în templu sunt o chemare la o nouă credință bazată pe iubirea lui Dumnezeu, care ne iartă pentru că suntem iubiți de el și nu pentru că ne cumpărăm mântuirea.
Iubirea lui Dumnezeu nu are preț, Dumnezeu însuși nu se lasă cumpărat de o credință incapabilă să-și deschidă inima și victimă a gândirii umane, materialistă și mereu legată de puterea posesiunii.
C. L.
