Evanghelia acestei duminici vorbește despre indisolubilitatea căsătoriei. Dacă ascultăm cuvintele lui Isus, ne dăm seama cât de adevărate sunt, și Duhul Sfânt este cel care dă putere discipolilor de a le îndeplini, dincolo de toate dificultățile umane.

Dar pentru a înțelege indisolubilitatea căsătoriei, trebuie să avem întotdeauna ca referință misterul mântuirii, la care Cristos Isus vrea să-l conducă pe fiecare om. La fel este și cu sacramentul Căsătoriei, a cărui indisolubilitate depinde de mântuirea eternă.

Ne întrebăm dacă cei care se angajează pe calea căsătoriei sunt cu adevărat convinși că, prin sacramentul Căsătoriei și fidelitatea față de dânsul, ajung la mântuire, pe lângă trăirea unei iubiri autentice și evanghelice corecte.

Dar căsătoriile eșuează prea des. Și este inevitabil, deoarece mulți proaspăt căsătoriți sunt ca oamenii care merg să urce munții în adidași. Ceea ce lipsește este o pregătire autentică, cu o religiozitate între sentimental, tradițional și scenic. Responsabilitatea eșecului căsătoriilor rezidă în nepregătire, în slabă credință și în lipsa iubirii autentice.

Deci ce să facem? Faptul este că toți – soți, preoți, tați, prieteni etc. – avem nevoie să fim copiii din cea de-a doua parte a fragmentului evanghelic, în care Isus îi îmbrățișează și binecuvântează, și să intrăm, precum copiii, ca oameni noi, în împărăția cerurilor. Adică, trebuie să ne lăsăm iubiți necondiționat, pentru ca Dumnezeu să își așeze eternitatea în noi, iubirea sa indisolubilă în inimile noastre.

C. L.