Păstorul din Evanghelia după Ioan, capitolul 10, „merge înaintea” oilor, iar acestea „îl urmează pentru că îi cunosc vocea”. În realitate, păstorul merge întotdeauna în spatele turmei și este precedat de câini. Aceasta este strategia lui Isus.
El conduce oile cu vocea sa: „Oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară”.
Astăzi se întâmplă ceea ce a spus Isus: „Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”. Din nefericire, noi ascultăm cuvintele sau vocea lumii, uitând de puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care știe să cheme pe fiecare om așa cum nici un alt cuvânt nu-l poate chema vreodată.
Numai Isus ne cheamă pe nume și ne conduce spre ieșire: „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune”. Isus este poarta și este acolo pentru a găsi pășune, după ce a venit ca oile „să aibă viaţă şi să o aibă din belşug”.
Noi trebuie să ieșim pe poartă, cu toate temerile și incertitudinile noastre. Mulți își petrec viața apărându-și securitatea, obiectele sau proiectele, fără să se intereseze de ei înșiși. Aceste lucruri sunt „hoţii şi tâlharii” despre care vorbește Isus. Dar Isus este poarta și ea se deschide, pentru că „el îşi cheamă oile pe nume”, spune textul.
Există ceva despre noi pe care numai Dumnezeu îl cunoaște. Într-adevăr, el și-a dat viața pentru noi pentru că știe cât de importanți suntem. Doar cei care ne iubesc ne cunosc cu adevărat. Cristos ne cheamă pe nume și ne conduce afară: numai el știe să deschidă porți și să lase să intre un aer nou, gânduri noi, intuiții noi și eliberatoare. Merită să nu ascultăm de certitudinile noastre și să ne lăsăm conduși de El. Dacă El este păstorul, destinația este sigură.
C. L.
