Isus predică și un om îl întrerupe: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!” Este un conflict de interese între bani și fraternitate. Câte familii se află în conflict din cauza problemelor legate de bani? Isus răspunde cu o întrebare ciudată: „Omule, cine m-a stabilit judecător sau împărţitor peste voi?” El pare să spună: „Ce am eu de-a face cu aceste lucruri?”
Dar răspunsul lui Isus poate fi citit și în alt mod, pentru că Isus continuă să discute despre parametrii discernământului: ce este cu adevărat important în existență? De ce depinde viața? Astfel, el spune parabola unui om care, după o recoltă imensă, începe să planifice totul ca și cum nu va muri niciodată, ca și cum totul ar fi în mâinile sale. Dar Dumnezeu are să-i spună mai mult: „Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Nu ai ținut cont de mine. Viața și moartea sunt în puterea mea.
Atunci când sfântul Ignațiu oferă parametrii pentru luarea deciziilor importante, el folosește, printre altele, imaginea venirii în fața Domnului în ziua judecății. Dacă mă hotărăsc să fac ceva: cum voi sta în fața lui Dumnezeu? Dacă voi alege acest lucru, voi suporta privirea lui sau îmi va fi rușine de această alegere? Măsura este viața, dar viața adevărată, viața veșnică.
În prima lectură a din această duminică se găsește puternicul început al cărții lui Qohelet: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!” Este știut cântul vesel al sfântului Filip Neri, care a preferat paradisul în locul oricărei întorsături a vieții. Totul este deșertăciune. Totul dispare. Sfântul Paul spune că numai iubirea va trece dincolo de moarte (cf. 1 Cor 13,8). Doar relațiile trec dincolo de moarte. Să-mi iubesc fratele este o chestiune de eternitate, banii nu. Să împart moștenirea cu el sau să-l iert pentru că nu a împărțit-o cu mine este o chestiune de eternitate. Restul este un gunoi. Moartea va trece și îl va lua. Atunci doar dragostea va rezista.
C. L.
