Vizita reprezintă întâlnirea dintre tânăra mamă Maria, și verișoara sa vârstnică, Elisabeta. Grija afectuoasă a Mariei, călătoria ei grăbită, alături de gestul de caritate exprimă, de asemenea, vestirea vremurilor împlinite. Ioan, care a tresăltat în pântecele mamei sale, își începe deja misiunea de precursor al lui Isus.

 

După vestirea îngerului, Maria „pleacă în grabă” să o viziteze pe verișoara ei Elisabeta și să-i slujească. Este ușor să ne imaginăm ce sentimente pătrund în sufletul Mariei după vestirea îngerului. Sunt sentimente de umilă recunoștință față de măreția și bunătatea lui Dumnezeu, pe care Maria le va exprima în prezența verișoarei sale prin imnul Magnificat: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu...”.

 

Și Elisabeta este inspirată și înțelege la ce mari mistere participă Maria, chemată la demnitatea de a fi Maica Domnului. Maria rămâne cu Elisabeta până la nașterea lui Ioan Botezătorul.

 

Sărbătoarea Vizitei Sfintei Fecioare Maria la Elisabeta este de origine franciscană și era celebrată la 2 iulie. Celebrarea a fost apoi extinsă la întreaga Biserică latină pentru a cere prin mijlocirea Mariei pacea și unitatea creștinilor, dezbinați de marea schismă occidentală. Actualul calendar liturgic a fixat-o în ultima zi a lunii mai, ca încununare a lunii pe care devoțiunea populară o consacră cultului Fecioarei.

C. L.