Cunoscut sub numele de Parohul de Ars, Ioan Maria Vianney s-a născut la 8 mai 1786, în Dardilly, regiunea Lyon, Franța. Provenind dintr-o familie de țărani și fără prima educație, a reușit, în august 1815, să fie hirotonit preot. Pentru a-l face preot, a fost nevoie de toată tenacitatea parohului de Ecully, Părintele Charles Balley, care l-a trimis la seminar și l-a primit când a fost suspendat din studii. S-a dedicat evanghelizării, prin exemplul bunătății și carității sale, fiind însă întotdeauna chinuit de gândul de a nu fi demn de misiunea sa. Și-a petrecut zilele dedicându-se să celebrării liturghiei și spovezii, fără să se cruțe pe sine. A murit la 4 august 1859.

 

A fost un martir al confesionalului: stătea acolo chiar și 18 ore pe zi. Benedict al XVI-lea, în 2009, a proclamat Anul Sfintei Preoții, la împlinirea a 150 de ani de la moartea sa, și, urmându-i exemplul, a îndemnat ca spovada să fie pusă în centrul preocupărilor pastorale.

 

Sfântul Papă Pius al X-lea l-a proclamat fericit la 8 ianuarie 1905; iar la 31 mai 1925 a fost canonizat de Pius al XI-lea. Cu ocazia centenarului morții sale, la 1 august 1959, sfântul Ioan al XXIII-lea i-a dedicat Enciclica Sacerdotii nostra primordia, arătându-l ca model al preoților. În 1986, Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia bicentenarul nașterii sfântului, a mers în pelerinaj la Ars, dedicându-i tradiționala scrisoare cu care se adresează în fiecare an, de Joia Mare, tuturor preoților. Inima neprihănită a lui Părintelui Vianney este păstrată într-un relicvariu donat, cu ocazia centenarului beatificării, de parohia „Sfântul Ioan Maria Vianney” din Roma Sanctuarului din Ars. Relicvariul a fost proiectat plecând de la o frază dintr-o predică a sfântului: „Inima sfinților este tare ca o stâncă printre valurile mării”.

 

C. L.