La 4 decembrie, Biserica ne propune figura sfântului Ioan Damaschinul, considerat a fi ultimul părinte al Bisericii.

Se cunosc foarte puține date despre viața acestui sfânt. S-a născut în anul 675 sau 676 într-o familie creștină nobilă din Damasc, primind la naștere numele de Victor (Mansur în limba arabă). Până la vârsta de 12 ani a primit o educație tradițională, după care s-a format într-un univers influențat de cultura musulmană și cea greacă laică și creștină. A fost un tânăr capabil, făcând mari progrese în muzică, astronomie, teologie, aritmetică și geometrie. 

Odată cu izbucnirea crizei iconoclaste, Ioan a luat apărarea sfintelor imagini prin „Tratatele împotriva celor care distrug sfintele icoane”, care i-a adus un mare renume. Drept consecință, a fost acuzat pe nedrept că ar pune la cale atacarea Damascului. Neputând să-și demonstreze nevinovăția, i-a fost tăiată mâna dreaptă și a fost alungat din țara sa. În urma unei rugăciuni în fața icoanei Maicii Domnului, mâna i-a crescut la loc.

După această minune devine călugăr și se retrage în mănăstirea „Sfântul Sava” de lângă Ierusalim, fiind hirotonit preot în anul 735. Aici și-a scris opera teologică, omiliile și imnurile. A trecut în viața veșnică la 4 decembrie 749.

În una dintre omiliile sale pentru Buna Vestire, sfântul Ioan Damaschinul o salută pe Fecioara Maria cu apelativul „Speranța celor deznădăjduiți”. Să invocăm mijlocirea lui ca, în aceste vremuri dificile, să nu ne pierdem speranța că Dumnezeu și Maica Domnului ne vor duce la lumină. Amin.

 

Pr. dr. Petru Ciobanu