Născut la Assisi în 1182, Francisc era fiul unui negustor bogat. Curând s-a văzut că el este foarte înzestrat: delicat din punct de vedere fizic, dar nu fragil, poseda o aptitudine plină de viață pentru comerț și, de asemenea, știa latina.
 
Tinerețea lui a fost la fel de lipsită de griji ca cea a oricărui tânăr dintr-o familie bogată. Apoi, o boală gravă a schimbat totul și în primăvara anului 1205, în timp ce era pe punctul de a pleca într-o expediție militară, a avut prima viziune care l-a îndemnat să aleagă dacă să slujească oamenilor sau lui Dumnezeu. Din acel moment, a început convertirea lui Francisc, marcat de imitația lui Cristos prin calea sărăciei și a slujirii celor mai marginalizați.
 
În același an, Francisc a început restaurarea bisericii abandonate din Porziuncola, lângă Assisi, unde, așa cum spun biografiile oficiale, a vorbit cu un crucifix de lemn care îi sugera acțiunile care trebuie întreprinse.
 
Un grup de tineri din medii diferite s-au adunat în curând în jurul lui Francisc, dispuși să urmeze regula simplă a sărăciei absolute. Între 1209 și 1210, Francisc și confrații săi au mers la Roma pentru a cere papei aprobarea Regulii noii comunități religioase. Între timp, la Assisi a crescut numărul adepților, în mare parte foarte tineri, din diferite medii sociale și origini geografice, și odată cu tânăra Clara din Assisi a fost înființată ramura feminină a franciscanilor.
 
Francisc a întreprins diverse misiuni printre cruciați și arabi, dar fără rezultate mari. Amăgit mai presus de toate de disensiunile din cadrul Ordinului, acum în plină expansiune, Francisc a părăsit funcția de general, s-a retras în rugăciune și în septembrie 1224 a primit stigmatele. Anii următori au fost marcați de post, rugăciune neîncetată și boli lungi și epuizante: simțindu-se aproape de sfârșit, Francisc a cerut să fie dus înapoi la Assisi, în Porziuncola.
 
A murit în noaptea dintre 3 și 4 octombrie 1226, înconjurat de confrații săi.

C. L.