Sfântul Ioan Gură de Aur scria, folosind ca referință Evanghelia din această duminică, că dacă pământul are nevoie de sare și lumea de lumină, înseamnă că pământul este insipid și lumea întunecată. Nu este suficient să fim pe pământ, trebuie să găsim „aroma” existenței. Avem nevoie de ceva mai mult. Facem multe lucruri, dar ceea ce rămâne cu adevărat este sensul a ceea ce facem.
Dacă sarea își pierde savoarea, va fi călcată în picioare de oameni, spune Evanghelia. Dacă un tată nu este un tată adevărat, el va lăsa un gol în inimile copiilor săi. Dacă un preot este insipid, oamenii se plictisesc. Într-adevăr, la un preot sau la un părinte se așteaptă „substanță”. Nu există altă sare pentru omenire: dacă ne cercetăm cu adevărat, constatăm că suntem în întuneric și doar mângâierea unui Dumnezeu dispus să moară pentru noi ne salvează de mediocritatea noastră insipidă.
Ne mințim atunci când spunem că, bogăția, cultura, siguranța și succesul ne luminează viața, dar nu sunt suficiente. În schimb, este vorba de relația cu Tatăl care se realizează în Cristos, care este „lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om” (Ioan 1,9), după cum spune evanghelistul Ioan.
Suntem creștini pentru că avem experiența iubirii care luminează întunericul inimii noastre și pentru că cineva ne-a arătat-o. Acesta este motivul pentru care avem credință. Cum se manifestă această lumină? „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!” Trebuie de înțeles bine aceste cuvinte, pentru că Isus nu spune să săvârșim fapte ca oamenii să vadă că suntem atât de buni și de cuminți, ci să săvârșim fapte care să-i facă pe oameni să vadă gloria Tatălui.
Faptele care dau lumină și gust vieții nu sunt cele care îi glorifică pe cei ce le fac, ci cele care arată că au o relație cu Tatăl. Sunt opere în care oamenii nu-și manifestă calitățile, nu sunt eroisme personale, ci acte de credință, de milostivire. Aceste fapte sunt cele care îi fac pe alții să spună: „Văd puterea Tatălui în tine”.
C. L.
