Sfânta Agata a crescut într-o familie nobilă și bogată, a simțit dorința de a se dărui în totalitate lui Cristos și la vârsta de 15 ani a primit de la episcop vălul roșu purtat de fecioarele consacrate, dedicându-se apoi diverselor activități în cadrul comunității creștine.

 

Între 250 și 251, un ofițer al armatei romane a sosit la Catania pentru a pune în aplicare edictul imperial care le cerea creștinilor să-și repudieze public credința. Acest soldat, fascinat de Agata, i-a poruncit să-i adore pe zei, iar, după refuzul ei, a încredințat-o pentru o lună unei femei din escorta sa, pe nume Afrodisia, cu scopul de a o corupe. Deoarece și această încercare a eșuat, a fost judecată.

 

Trimisă în închisoare, a fost supusă torturii, i-au fost tăiați sânii, însă noaptea sfântul Petru a vizitat-o și i-a vindecat rănile. Apoi, ofițerul roman a pus-o goală pe cioburi de sticlă și cărbuni încinși, dar un cutremur a provocat prăbușirea clădirii, îngropându-i pe călăi. Supusă torturii cărbunilor încinși, conform tradiției, în timp ce focul îi ardea trupul, vălul pe care îl purta a rămas intact.

 

La prima aniversare a morții sale, o erupție violentă a unui vulcan a amenințat orașul Catania, unde locuise sfânta Agata, dar locuitorii, inclusiv mulți păgâni, au luat vălul așezat pe mormântul ei, folosindu-l ca scut împotriva lavei, care s-a oprit imediat. Astfel a apărut și s-a dezvoltat cultul extraordinar al acestei sfinte, devenită protectoarea orașului. În 1886, vălul a oprit din nou lava aceluiași vulcan.

 

În 1040, trupul martirei a fost furat și dus la Constantinopol, dar, în 1126, doi soldați ai curții imperiale, cărora li s-a arătat sfânta, l-au adus înapoi în Italia.

 

Numele sfintei Agata a fost inclus în Canonul Roman, iar cultul ei este răspândit în întreaga lume.

 

C. L.