Duminica a II-a din Postul Mare este dedicată Schimbării la față a Domnului. Isus i-a luat cu el pe Petru, Iacob și fratele său Ioan și i-a dus pe un munte înalt. Și s-a schimbat la față: fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui s-au făcut albe ca lumina.
În timp ce parcurgem calea penitențială care ne pregătește pentru Paști, este important să ne raportăm la frumusețea ascunsă a lui Isus și să ne fixăm privirea pe adevăratul chip al lui Cristos, pentru a spune împreună cu Petru: „E bine că suntem aici!” „Schimbarea la față” indică o transformare fundamentală.
Lectura I este chemarea lui Abraham. Când Domnul îl cheamă pe Abraham, îi spune: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău...”. Domnul îi anunță lui Abraham o schimbare: era un bătrân, va deveni tatăl unor mulțimi. Aceasta va fi lucrarea lui Dumnezeu.
Expresia „Voi face din tine...” se află în centrul oricărei vocații, așa cum a fost atunci când Isus i-a chemat pe Petru și Andrei: „Vă voi face pescari de oameni!” Chemarea este o lucrare a lui Dumnezeu, iar cei care sunt chemați sunt transformați prin puterea sa.
În Schimbarea la față vedem că, în Cristos, Tatăl își duce la bun sfârșit lucrarea sa în omenire: natura umană este transfigurată în lumină, în frumusețe. Această lucrare este o cale care trece prin intimitatea cu Dumnezeu și prin contactul cu Cuvântul Său. Căci atunci când Petru, Iacob și Ioan îl văd pe Isus schimbat la față, ei descoperă ceea ce este ascuns în natura umană.
În duminica precedentă, Satana l-a ispitit pe Fiul lui Dumnezeu: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu...”. Acum Tatăl este cel care îl proclamă ca atare: „Scesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea”.
Prin calea Postului Mare, prin abstinență, rugăciune și caritate, ne întoarcem la sursa nobleței noastre și ne redescoperim frumoși. Când o persoană cunoaște și simte iubirea lui Dumnezeu asupra sa, se schimbă la față, devine lumină și radiază pace.
C. L.
