„Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”
Liturgia Cuvântului ne cheamă să verificăm autenticitatea răspunsului nostru Domnului, iar Evanghelia amintește de două probleme fundamentale cu care trebuie să se confrunte oricine dorește o viață autentică: dorința de afirmare și pofta de putere.
„Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac!” Isus se opune ipocriziei celor care pretind angajament și fidelitate. Într-adevăr, Isus s-a arătat întotdeauna grijuliu, asemenea olarului care, dacă vasul nu iese bine, nu aruncă lutul, ci îl pune din nou pe roata olarului și îl modelează din nou, până când proiectul său este finalizat.
Există o altă categorie de oameni pe care Isus nu îi acceptă: ipocriții. Ipocritul este moralistul care invocă legi din ce în ce mai aspre, dar numai pentru alții; ipocritul este „omul Bisericii” care, cu cât își etalează mai mult severitatea și asprimea față de ceilalți, cu atât se simte mai îndreptățit și mai aproape de Dumnezeu. Sfântul Paul, în Lectura a II-a, spune altceva, referindu-se la comunitatea tesalonicenilor: „Ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre”.
Isus ne indică o a doua eroare care distruge viața: pofta de putere și atașamentul față de ea. De aceea, el îi îndeamnă pe oameni să nu se numească „învățători, maeștri, tați”, ca și cum ar fi superiori celorlalți.
„Voi toţi sunteţi fraţi!” Aceasta reprezintă deja o primă mare răsturnare: cu toții frați, niciunul superior celorlalți, o relație de egalitate și afecțiune. Dar Isus merge mai departe și operează o altă răsturnare: cel mai mare dintre voi este cel care slujește! Cel mai mare este cel care iubește cel mai mult.
Suntem mari, așadar, atunci când învățăm să iubim, când o facem în același mod în care iubește Isus. „Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească”. Aceasta este noutatea absolută pe care ne-a dezvăluit-o Isus.
C. L.
