Alois s-a născut la Udine în 1804 și a pornit pe urmele celor doi frați mai mari ai săi, Carlo și Giovanni Battista, de asemenea preoți. A fost hirotonit în Catedrala din Udine la 31 martie 1827.

 

Iubirea pentru Cristos, pentru Biserică și pentru cei mici: această triplă referință l-a îndrumat pe sfântul Alois Scrosoppi. Într-o regiune cuprinsă  de sărăcie, dar cu oameni harnici, sfântul a adunat câțiva preoți și un grup de profesori pentru a se ocupa de educația tinerelor aflate din familii sărace. Pornind de la această inițiativă, în 1845, a luat naștere Congregația Surorilor Providenței.

 

Profund respectuos și atent la educația surorilor și la calea lor de sfințenie, el nu a ezitat în a le ajuta, sfătui sau îndemna. Le-a evaluat cu atenție vocația, le-a testat credința pentru a le face puternice. Nu suporta vanitatea, și era sever cu atitudinile de ipocrizie și superficialitate.

 

Cu toate acestea, interesat de realizarea binelui, sfântul Alois nu s-a preocupat doar de acțiunile proprii de caritate, la care au colaborat călugărițele. El și-a oferit cu entuziasm sprijinul spiritual și economic și inițiativelor întreprinse în țara sa de alți oameni de bunăvoință; a susținut fiecare activitate a Bisericii și a avut o deosebită predilecție pentru tinerii din seminar, în special pentru cei mai săraci.

 

A murit la Udine în 1884.

 

Miracolul care l-a purtat la cinstea altarelor pe sfântul Alois a fost vindecarea unei boli rare în acele vremuri: SIDA. Miraculos, în 1996 a fost vindecat un băiat african, iar sfântul a devenit patronul bolnavilor de SIDA. A fost canonizat la 10 iunie 2001.

 

Dieceza de Chișinău se bucură de prezența unei comunități de maici din congregația Surorilor Providenței, care sunt dedicate ajutorării săracilor și educației celor mici. Cu ceastă ocazie, lor le este adresată recunoștința Bisericii Catolice din Republica Moldova.

 

C.L.