Agnes Gonxha Bojaxiu, cunoscută sub numele de Maica Tereza, s-a născut la Skopje, capitala Macedoniei, la 26 august 1910. Părinții albanezi erau oameni cu o credință creștină profundă și foarte caritabili față de cei săraci. Încă de la o vârstă fragedă, ea a cultivat o devoțiune specială față de Sfânta Inimă a lui Isus și către Fecioara Maria și a simțit imediat vocația religioasă, cu dorința de a merge la misiunile din India.

La optsprezece ani a intrat Congregația „Surorile Misionare ale Maicii Domnului” din Loreto și la 1 decembrie 1928 a ajuns la Calcutta, luând numele de Tereza Pruncului Isus și a Sfintei Fețe, nume ales pentru devoțiunea sa specială pentru sfânta Tereza de Lisieux.

Având o experiență culturală excelentă, era pregătită să înfrunte orice dificultate.

La 10 septembrie 1946, în timp ce se afla în tren, se îndrepta spre exercițiile spirituale, a simțit ceea ce va defini mai târziu ca „a doua chemare”. În timpul călătoriei și pe tot parcursul nopții, o frază a continuat să răsune în mintea ei, strigătul lui Isus pe cruce: „Mi-e sete!”

Sora Teresa a început să se întrebe. A înțeles că trebuie să-și schimbe stilul de viață. Mesajul era clar: trebuia să părăsesc mănăstirea pentru a-i ajuta pe săracii, să locuiesc cu ei și să îi iubesc”.

La 21 decembrie 1948, sora Tereza a intrat pentru prima dată în cartierele mizerabile indiene, unde a găsit o imagine sumbră: bărbați și femei cu răni purulente revoltătoare, murdărie și brutalizare, morți și bolnavi pe trotuare, bătrâni și copii pe stradă, precum câinii vagabonzi. A început prin spălarea celor săraci și a copiilor, învățând catehismul și învățându-i să citească și să scrie.

I s-au alăturat și alte tinere, iar în 1950 grupul va număra zece „Misionare ale carității”. Pentru a ajuta pe cei muribunzi, autoritățile i-au acordat Maicii Tereza câteva clădiri. Inițial, localnicii l-au considerat un dușman, deoarece în opinia lor a „profanat” un loc dedicat pelerinilor hinduși. Dar în fața rezultatelor, de-a lungul timpului, au trebuit să renunțe la prejudecățile lor.

În 1965, congregația, după ce a obținut recunoașterea „dreptului pontifical”, a trecut granițele Indiei: după deschiderea casei în Venezuela, au urmat altele în Italia și alte țări europene, în Africa, în Asia, în Statele Unite.

La începutul anilor 1980, sănătatea Maicii Tereza a început să cedeze, iar moartea sa a avut loc la 5 septembrie 1997.

C.L.