La 6 august, Biserica Catolică și cea Ortodoxă de stil nou sărbătoresc Schimbarea la față a Domnului nostru. Isus a ales să-i ia cu sine pe unii ucenici pentru a urca pe Muntele Tabor și a se ruga. Și iată că Petru, Iacob și Ioan au fost aleși pentru a asista la ceea ce nu poate fi exprimat: Cristos se mănifestă în trupul său glorios. Într-adevăr, „În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt, numai pe ei, şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor” (Lc 9, 29) și iată că stăteau de vorbă cu el doi bărbați care i se arătaseră în slavă, și vorbeau despre sfârșitul lui pe care avea să-l aibă în Ierusalim: erau Moise și Ilie care reprezentau Legea și Profeții.
Sfântul Augustin explică faptul că veșmintele sale sunt Biserica sa. „Dacă veșmintele nu ar fi încheiate bine de cel care le poartă, ar cădea. Ce este straniu dacă veșmântul foarte alb simbolizează Biserica din momentul când auziți de la prorocul Isaia: Chiar de vor fi păcatele voastre cum pânza stacojie, le voi face să devină albe ca zăpada (Is 1,18)?” Deci chiar dacă păcatele comise de oamenii Bisericii ar fi de culoarea roșie stacojie, Mireasa sa ar avea oricum un veșmânt alb strălucitor datorită Soarelui, Cristos.
Văzând aceasta, Petru se exprimă așa: „Învățătorule, este bine să fim aici”. Și mai explică sfântul Augustin: „Petru se săturase de mulțime, găsise singurătatea pe munte; acolo îl avea pe Cristos ca hrană pentru suflet. De ce ar fi trebuit să coboare pentru a se întoarce la osteneală și durere, în timp ce acolo, sus, era plin de sentimente de dragoste sfântă pentru Dumnezeu și care, din acest motiv, îi inspirau o purtare de sfânt? Voia să se simtă bine”. În fața lui Isus în slavă Petru găsise fericirea și nu ar mai fi vrut să se miște din acel loc. Răspunsul ajunse în timp ce el încă vorbea: a venit un nor și i-a acoperit și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu prea iubit: de el să acultați”.
Fixarea datei sărbătorii la 6 august depinde de faptul că potrivit unei tradiții episodul Schimbării la față povestit de Evanghelii s-ar fi întîmplat cu patruzeci de zile înainte de răstignirea lui Isus. În Răsărit se celebra deja sărbătoarea Proslăvirii Sfintei Cruci la 14 septembrie, deci ca urmare a acesteia a fost stabilită data Schimbării la față.
C.L.