Profetul Isaia, Ioan Botezătorul și Maria sunt protagoniștii perioadei Adventului. Isaia anticipează, Botezătorul pregătește calea, iar Maria îl întâmpină pe Isus.

 

Ioan stă între profetul Isaia și mama lui Mari. El nu este un simplu profet care vorbește despre lucrurile viitoare, ci indică spre Isus, Fiul lui Dumnezeu, deja prezent în această lume, și ne invită să-l primim cu bunăvoință. Astfel, Botezătorul este cel care învață ce înseamnă să crezi, ceea ce Maria va realiza pe deplin.

 

A avea credință înseamnă, de asemenea, a avea ochi și urechi bune, capabile să observe fiecare mic semn care manifestă prezența celui trimis de Dumnezeu. Isus nu vine prin semne extraordinare. El vine ca un om, asemănător multor oameni, caracterizat de blândețe și solidaritate față de cei mai săraci.

 

Așa a fost pentru Ioan Botezătorul, și Evanghelistul Marcu introduce figura lui Ioan Botezătorul și ceea ce face spune și reprezintă acesta, nu ca pe un caz izolat, ci ca pe cel care împlinește cele spuse de cuvântul lui Dumnezeu: pregătește calea pentru ceva și mai mare, invitând oamenii să caute sinceritatea în inimile lor, în primul rând recunoscându-și păcatele și cultivând încrederea și speranța în iertare.

 

Într-adevăr, mărturisirea păcatelor este un act de adevăr și smerenie. De adevăr, pentru că nu se ascunde în spatele scuzelor și nu aruncă responsabilitatea asupra celorlalți; de smerenie, pentru că se recunoaște că iertarea nu vine de la sine, ci doar de la Dumnezeu.

 

Ioan Botezătorul, care pregătește calea Fiului lui Dumnezeu, cere mai presus de toate un suflet sincer, o condiție pentru a avea bucuria de a fi iubit. Cu acest spirit, făcut sincer prin pocăință și iertarea lui Dumnezeu, vom putea să-L vedem pe Cristos printre noi.

C. L.