Paul Miki a fost primul japonez care a fost acceptat într-un ordin religios și primul martir iezuit din Japonia.

Născut în 1556 la Kyoto într-o familie înstărită, botezat la vârsta de 5 ani, la 20 de ani a intrat la seminarul iezuit și peste doi ani a început noviciatul în Societatea lui Isus. A avut dificultăți în studiul latinei, devenind în același timp un bun cunoscător al doctrinelor și obiceiurilor budiste: această cunoaștere s-a dovedit mai târziu foarte utilă, deoarece a fost capabil să susțină în mod eficient disputele și discuțiile cu cărturarii locali, convingându-i pe mulți să îmbrățișeze creștinismul. De asemenea, a fost foarte mult apreciat pentru predicile sale.

Spre sfârșitul secolului al XVI-lea în Japonia a izbucnit o violentă persecuție anticreștină din partea autorităților locale. Printre victime s-a numărat și Paul care, arestat la 26 decembrie 1596, a găsit trei iezuiți în închisoare, și șase misionari franciscani, cu șaptesprezece franciscani și catehizatori japonezi laici. Transferat împreună cu ei într-o altă închisoare, a fost condamnat la crucificare după ce a suferit diverse maltratări și torturi: mai întâi i-a fost tăiată urechea stângă, apoi în timpul călătoriei spre Nagasaki a fost expus la derâderea și disprețul poporului.

În ultimele momente ale vieții sale, el a arătat un curaj considerabil adresând cuvinte de încurajare celor prezenți și invitându-i să se convertească la credința creștină; apoi și-a exprimat iertarea pentru călăi, trezind o emoție intensă. S-a dus la locul răstignirii recitând cuvintele lui Cristos pe Calvar: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Execuția cu două lovituri de lance în inimă a avut loc la 5 februarie 1597 pe un deal, numit mai târziu de creștini „dealul sfânt”.

Papa Urban al VIII-lea l-a beatificat în 1627, iar Papa Pius al IX-lea l-a canonizat în 1862.

C. L.