„Intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat” (Mt 2,1-12).

Odată cu venirea magilor la Betleem, nașterea lui Isus câștigă notorietate maximă. Este bine să reflectăm asupra magilor și măreției lor în calitate de căutători ai lui Dumnezeu, oameni care nu sunt mulțumiți de cărările călcate de obicei sau de cotidian. Sunt oameni care caută dincolo de instituțiile culturale și religioase ale vremii.
 
În plus, în această istorie extraordinară reprezentanții instituțiilor religioase ale vremii nu sunt prezentați într-o imagine frumoasă. Ei se dezvăluie ca fiind pricepuți în cunoașterea Scripturilor și atunci când sunt întrebați de rege „unde avea să se nască Cristos”, ei nu ezită să răspundă corect: „În Betleémul Iudeii, căci aşa este scris de profet” (Mt 2,4-5). Cu toate acestea, adevărul lor nu este unu capabil să încălzească inima, deoarece sunt personaje plictisitoare și obstinate, până la respingerea prezenței Domnului.

„Arhiereii și cărturarii poporului” nu știu cum să depășească propriile interese și sunt incapabili să se lase implicați în noutatea lui Isus. Irod, pe de altă parte, este cuprins de teama de a pierde puterea.

Magii, la fel ca și păstorii, reprezintă în schimb imaginea celor care primesc invitația de a pleca pe o nouă cale, cercetând și lăsându-se atinși de semnele cu care Domnul arată și astăzi drumul (steaua); a celor care nu se opresc în fața dificultăților sau a momentelor de dezorientare (steaua dispare la un moment dat); a celor care nu sunt animați de prezumția arogantă de a cunoaște totul, dar trăiesc umilitatea de a întreba, fără a disprețui efortul confruntării: „Unde este regele nou-născut al iudeilor?” (Mt 2,2).

Evanghelistul Matei nu este preocupat să ne transmită numele, numărul, rasa sau culoarea pielii magilor, ca și când ar spune că ne reprezintă pe fiecare dintre noi: istoria lor este istoria tuturor celor care-l caută pe Dumnezeu, însetați de o lumină ce nu se estompează odată cu trecerea evenimentului. Magii sugerează două atitudini concrete și tot ei sunt o mărturie, ca indicație și reamintire de a nu ne pierde în cercetările și cunoștințele marilor cărturari.

În magii care se întorc în țara lor, citim chemarea de a împărtăși aceeași experiență a credinței: și astfel și credința noastră va fi întărită.

C. L.