Vizita magilor culminează cu adorarea Regelui indicat de stea și de profeții. După adorație, acești oameni fac un gest foarte profund: „Deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă”.

„Deschiderea teazurelor” este ceea ce faci atunci când trăiești o intensă generozitate, iar însăși Evanghelia după Matei spune că „Omul bun scoate [lucruri] bune din tezaurul său bun” (Mt 12,35). În inima omului este aur. Omul se pierde adesea în căutarea bogăției, iar pentru bani face tot răul din lume. Aurul este idolatria fundamentală, este materialul vițelului din Exod.

Acești oameni înțelepți și-au dat seama că există cineva care valorează mai mult decât aurul lor, că se pot lipsi de aur, că îl pot oferi în dar. Iubirea lui Cristos îi va determina pe mulți oameni să nu se supună absolutizării banilor. Sfântul Francisc din Assisi își va deschide tezaurul cu comori și va da aurul său, ca mulți alții.

Oricine îl întâlnește pe Cristos este eliberat de această robie.

Dar cel mai obscur dar pare a fi smirna. Este o rășină aromatică folosită pentru înmormântare, iar în Ioan 19,39 Nicodim o oferă pentru trupul lui Isus. Ce dar este acesta? Pot să ofer Domnului aurul meu, care este bogăția mea, și la fel și tămâia mea, care este imaginea mea, parfumul meu. Dar smirna este ceva necesar pentru înmormântarea mea: este parfumul înmormântării mele, este mormântul meu care trebuie să fie frumos. Acestea sunt proiectele care sunt chemate a fi eterne. Dar la ce servesc?

Psalmul 116 spune: „Lucru de preţ este în faţa Domnului moartea credincioşilor săi”. Se poate vedea dacă cineva l-a găsit pe Cristos, precum Magii, pentru că nu mai este robul banilor, al succesului și al planurilor sale. El poate disprețui banii și faima și poate muri. Cine iubește face asta.
C.L.