Vizita magilor ne readuce la ideea de daruri. Înțelepți, astronomi și astrologi, aceștia au venit de departe. Nu erau păstori, ci experți în stele și în știință. Acești oameni au pornit urmând „o stea”, pentru a „adora" un copil (Mt 2,2).
Iată primele două elemente ale darului: călătoria și steaua. Călătoria necesită angajament și timp, ingredientele fundamentale ale oricărui dar. Nu există un dar fără un drum făcut, fără o călătorie materială sau spirituală. Primul dar al magilor a fost pornirea lor la drum.
Apoi, există steaua. Atunci când cineva vrea să ofere un dar, există întotdeauna o „stea”, adică o motivație de urmat.
Magii aduc în dar „aur, tămâie și smirnă”. Adică regalitate (aur), divinitate (tămâie) și corporalitate (smirnă). „Intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat” (2,11).
Darul magilor este alt „Magnicat” al Evangheliilor și este un episod ce se aseamănă cu vizita Mariei la Elisabeta. Maria i-a primit pe magi cu încredere, i-a lăsat să intre, i-a recunoscut ca oaspeți buni, le-a acceptat darul.
Și Magii, ca și Maria cu Elisabeta, după ce și-au oferit darurile, au pornit înapoi spre casă. Acesta este ultimul aspect al darului, care se încheie cu plecarea.
Sărbătoarea Epifaniei Domnului trebuie, așadar, să ne facă să reflectăm asupra conceptului de dar, ca relație cu Dumnezeu și cu frații și surorile noastre. Trebuie să mergem, să împărtășim, să ascultăm și să ne întoarcem cu bucurie în inimă.
C. L.
