Epifania este marea solemnitate a manifestării Domnului, Regele popoarelor, Dumnezeul unic al întregului pământ: adorația magilor, relatată doar în Evanghelia după Matei, este însoțită în liturgia cuvântului de profeția lui Isaia, care vede popoarele mișcându-se în lumina adevăratului Dumnezeu.

Mântuirea este pentru toți, nu doar pentru unii: magii, care au venit din Răsărit pentru a oferi daruri de aur, tămâie și smirnă regelui născut al iudeilor, reprezintă această totalitate, sunt primele roade ale mulțimii care nu poate fi numărată, din fiecare seminție, limbă, popor și națiune pe care Dumnezeu le-a chemat și le-a răscumpărat cu sângele Mielului, așa cum amintește Apocalipsul. 

Lumina este tema centrală a sărbătorii de astăzi: revine în toate lecturile pentru că este un element central al misterului Crăciunului, iar în Evanghelie îi ghidează pe magi în drumul lor prin steaua văzută la Răsărit, care îi face să se îndrepte spre închinarea la Domnul.

Știința a identificat istoric această stea, fapt care adaugă profunzime dimensiunii intelectuale a căutării acestor magi, experți în astronomie, care citesc într-un eveniment ceresc excepțional un semn al prezenței Domnului. 

În Iudeea, cuvintele magilor sunt întâmpinate cu teamă de Irod și de întregul Ierusalim! Un mare avertisment pentru noi: putem ști multe lucruri despre Dumnezeu, dar nu îl vom întâlni niciodată, dacă nu îngenunchem și nu îl adorăm în micimea și smerenia vieții de zi cu zi, așa cum fac magii, care îl caută și îl recunosc pe Dumnezeu în semnul simplu și miraculos al unui copil nou-născut și se închină în fața Pruncului și a Mamei sale.

Găsindu-l pe Isus, se trăiește această mare bucurie, care ne face să lăsăm totul pentru a-l primi, ne umple de plinătate, ne face să ne întoarcem la viața noastră obișnuită, dar îmbogățită în această întâlnire, care face toate lucrurile să fie noi și ne face mărturisitori ai Dumnezeului etern, întrupat, mort și înviat pentru noi. 

C.L.