Evanghelia din această duminică ne vorbește despre o femeie care se căsătorește și rămâne văduvă de șapte ori, după ce s-a căsătorit cu toți frații soțului ei. Cel care îl întreabă pe Isus și vrea să-l pună în dificultate, folosește această istorie pentru a întreba care dintre cei șapte bărbați cu care această femeie s-a căsătorit va fi soțul ei dincolo de viața pământească.
De fapt, cei care îl pun la îndoială pe Isus vor să pună la îndoială învierea morților, iar el nu se implică în această întrebare, care este doar pragmatică din partea celor ce nu cred în viața veșnică. Mai mult, interlocutorii lui Isus sunt în acest caz saduceii, adică cei care îl vor duce la cruce.
Unde este eroarea? Să te gândești la viața de dincolo cu aceleași categorii care guvernează această viață, ca și cum nu ar exista nicio diferență. În schimb, Isus anunță că există o diferență substanțială între istoria pe care o trăim astăzi și timpul în care vom fi scăldați în lumina lui Dumnezeu. Realitatea viitoare este darul gratuit al lui Dumnezeu, nu poate fi nici măcar imaginată, este total în afara experienței pământești, nu avem categorii pentru a o înțelege.
Deși istoria este unică, este vorba de două etape diferite. Isus profită de întrebare și oferă o imagine a ceea ce va fi: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita” (Lc 20:34-35).
Isus spune clar că mariajul aparține acestei vieți, nu vieții viitoare. Atenție: Căsătoria se termină, dar iubirea continuă. Iubirea care i-a unit pe soți nu se dizolvă, ci rămâne pentru totdeauna (1 Cor 13,8).
Acest cuvânt nu diminuează valoarea căsătoriei și îi îndeamnă pe soți să se gândească la faptul că iubirea se va regăsi, curățată de toată cenușa umană, în veșnicia lui Dumnezeu. Astfel, soții care trăiesc în iubire pot gusta deja din acea plinătate pe care Dumnezeu a promis-o.
Întrebarea rămâne: credem în înviere?
C. L.
