Lecturile din această duminică ne invită să reflectăm asupra unui aspect esențial și delicat al vieții creștine: să avem grijă de fratele nostru și de eventualele sale erori, pentru o creștere comună.

În această sarcină, de fapt, fiecare credincios trebuie să fie un colaborator al lui Dumnezeu și aceasta este experiența lui Ezechiel (prima lectură), trimis de Dumnezeu „ca străjer pentru casa lui Israel”. Misiunea sa este de a anunța cuvântul Domnului oamenilor, nu de a denunța sau biciui, dimpotrivă, Dumnezeu îi cere să își asume responsabilitatea pentru soarta fratelui său: „Eu voi căuta sângele lui din mâna ta”.

„Străjerul”, de fapt, și sarcina pe care o îndeplinește sunt un semn concret al apropierii iubitoare a lui Dumnezeu. Prin urmare, în comunitate are mai presus de toate sarcina de a-i face pe cei care greșesc să perceapă că, din greșeală, nu sunt lăsați singuri pentru a fi consumați în păcatul lor. Într-adevăr, Domnul, tocmai pentru că ne iubește, nu ne lipsește de acțiunile sale corective, apropierea, iertarea lui.

Și Isus ne învață (Evanghelia) să fie constructori responsabili ai comunității, conștienți de urgența promovării unității cu orice preț, căutând orice mod posibil de dialog, astfel încât să excludă orice ruptură definitivă. Această responsabilitate, atunci când este necesar, devine „corecție fraternă”, cu scopul de a-l ajuta pe frate să nu cedeze greșelilor sale.

Conștient de importanța și delicatețea acestei sarcini încredințate fiecărui credincios din comunitate, Evanghelistul Matei îi invită să-și exercite această misiune.

Prin urmare, credinciosul, urmând exemplul străjerului, este chemat să fie vigilent: nu este deci vorba de a se limita la lupta împotriva răului, ci de a crea condițiile pentru ca cei care greșesc să se poată converti. Acesta este cu siguranță unul dintre semnele comuniunii care fac credibilă comunitatea creștină. „Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”.

C. L.