„A găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din temple… iar celor care vindeau porumbei le-a zis: «Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!»” (In 2,13-25).

„Pentru că el cunoştea ce era în om”: acest ultim verset ajută la înțelegerea de ce Isus îi alungă pe negustori din templu. În acest text înțelegem și ceva important: „Însă el vorbea despre templul trupului său”. Acest aspect al lui Isus va fi înțeles și mai bine mai târziu: „Când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.”

Cunoașterea lui Isus necesită timp. Chiar și discipolilor, în timp ce trăiau lângă Isus, le-a fost greu să-l înțeleagă. Numai cu timpul și înțelepciunea credinței, discipolii au înțeles că există o legătură între Templul Ierusalimului și trupul lui Isus.

Alungarea vânzătorilor nu este o explozie de furie pentru lipsa de respect față de templu, ci manifestarea lucrării pe care o face Isus, mântuirea omului, care necesită purificarea a ceea ce este în interiorul fiecărui om.

Ce este în inima omului? Ce se mișcă în sufletul nostru?

Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică vrea să înțelegem că trebuie să depășim incompatibilitatea dintre chemarea de a fi „casa Tatălui” și a fi o „casă de negustorie”.

Isus a făcut un bici și i-a alungă pe toți. Trebuie să avem mare grijă: Isus nu și-a pierdut răbdarea, pierzându-și controlul. Acest lucru este ușor de înțeles prin profeția extraordinară despre patima și învierea sa: trupul său este templul care va fi distrus de oameni și care va învia în trei zile. Este necesar ca el să se lase demolat pentru ca, după învierea, să înceapă viața copiilor lui Dumnezeu; patima și moartea lui vor fi indispensabile.

C. L.