Comemorarea liturgică de astăzi derivă din Sărbătoarea Sfintei Marii a Victoriei, instituită de sfântul Pius al V-lea, după victoria de la Lepanto din 7 octombrie 1571, asupra flotei otomane.
 
Odată cu acest eveniment, legătura dintre Rozariu și victoriile militare a fost consolidată: există peste 30 de victorii împotriva otomanilor atribuite sfintei Fecioare a Rozariului, cea mai importantă fiind cea de la Viena (12 septembrie 1683), după care a fost reafirmată Sărbătoarea Sfintei Fecioare a Rozariului și a fost stabilită cea a Numelui Mariei.
 
Cu Pius al XII-lea și ceilalți papi până la Ioan Paul al II-lea, „aspectul combativ”, care nu exista la originile Rozariului și constituie o „suprapunere cu adevărul istoric”, este depășit și această rugăciune este plasată într-un context al păcii: într-adevăr, reflectând asupra misterelor sfântului Rozariu, învățăm, urmând exemplul Mariei, să devenim suflete ale păcii, prin contactul iubitor și neîncetat cu Isus și cu misterul vieții sale răscumpărătoare.
 
Ioan Paul al II-lea, în anul dedicat Rozariului, pe care l-a proclamat în octombrie 2002, a publicat Scrisoarea apostolică „Rosarium Virginis Mariae”, în care leagă Rozariul de marea cauză a păcii și o consideră nu o armă, ci o „forță” și „Rozariul își păstrează întreaga sa putere și rămâne un instrument de nelipsit din bagajul pastoral al oricărui bun evanghelizator”. Papa avertizează împotriva transformării Rozariului în „amuletă” sau „obiect magic”, ci dimpotrivă ne îndeamnă să redescoperim această rugăciune ca instrument prețios de contemplare și asimilare a tainelor mântuirii, a ceea ce a făcut Cristos în viața pământească, ceea ce proclamă Biblia și celebrează Liturghia, pe care Rozariul le meditează.
 
Din acest motiv, papa a considerat că este bine să adăugăm la misterele tradiționale de bucurie, durere și glorie, cele care ne fac să contemplăm câteva momente semnificative din viața publică a lui Isus, și anume misterele de lumină: botezul, nunta din Cana, vestirea împărăției lui Dumnezeu, schimbarea la față și instituirea Euharistiei.

C. L.