Fondatorul Ordinului Predicatori s-a născut în 1170 în Castilia. Văzând mizeriile cauzate de războaiele și foametea constante, a dat dovadă de o mare caritate față de săraci și după terminarea studiilor, la 24 de ani, a intrat printre canonicii regulari ai Catedralei din Osma și a fost hirotonit preot.
Dominic i-a cerut Papei Inocențiu al III-lea să se dedice evanghelizării păgânilor, dar pontiful l-a îndrumat spre predicarea în sudul Franței, printre ereticii catari. Astfel, în 1206, a plecat ca misionar în Languedoc și și-a continuat apostolatul acolo.
În timpul șederii sale la Toulouse, Dominic a avut o viziune a Fecioarei Maria, care i-a indicat Rozariul ca cea mai eficientă rugăciune pentru combaterea fără violență a ereziilor. De atunci, Rozariul s-a răspândit pentru a deveni una dintre cele mai tradiționale rugăciuni mariane. În octombrie 1215, Ordinul Predicatorilor a fost aprobat.
Ordinul a putut trimite frați în diverse regiuni ale Europei, iar în 1220 și 1221, Dominic a prezidat capitlurile generale destinate elaborării obiectivelor ordinului: predicarea, studiul, sărăcia mendicantă, viața comună, legislația, răspândirea geografică și expedițiile misionare.
El a murit la 6 august 1221, înconjurat de frații săi, cărora le adresase îndemnul să aibă caritate, să păzească smerenia și să iubească sărăcia voluntară.
Un lanț de fier a fost găsit în jurul șoldurilor sale. Ca și în timpul vieții, și după moarte au avut loc numeroase minuni prin mijlocirea sfântului Dominic.
Din 1267 relicvele sfântului sunt venerate la Bologna, în bazilica ce i-a fost dedicată.
C. L.
