Astăzi, liturgia Solemnității Neprihănitei Zămisliri a Mariei ne oferă primele cuvinte pe care Dumnezeu le adresează omului în Cartea Genezei, o întrebare: „Unde eşti?” (Gen 3,9).

Căutarea pătimașă a omului pierdut, care și-a pierdut identitatea și îi este „rușine” să se prezinte gol. La această pierdere răspunde Maria, care în Evanghelie îi spune Domnului: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”. Maria răspunde acelei libertăți deviante experimentate de Adam și Eva cu disponibilitatea ei de a accepta planul lui Dumnezeu pentru ea și prin ea pentru umanitate.

Frica, ezitarea Mariei ne dezvăluie toată umanitatea ei, aceeași pe care o trăim de fiecare dată când ne confruntăm cu misterul vocației noastre, al acelui Cuvânt pe care ni-l adresează Dumnezeu pentru a ne implica în planul Său de mântuire, dându-ne contribuția.

Primul har pe care ni-l poate oferi astăzi cuvântul lui Dumnezeu este să putem trăi în adâncul inimii noastre ceea ce Maria a auzit de la înger: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine”; și astfel să găsim mângâiere și să devenim conștienți de a fi copii iubiți și chemați de Dumnezeu, însoțiți de El pe drumul nostru.

Maria este „plinul de har”, tot frumosul fără niciun păcat. Dacă păcatul este ceea ce desfigurează omul, îl induce în eroare, îl face să-și piardă scopul vieții, adică comuniunea deplină cu Dumnezeu, atunci Mariei acesta îi lipsește. De asemenea, ea este lipsită de ceea ce numim în mod obișnuit „păcatul originar”, adică imposibilitatea fiecărui om de a fi pe deplin un copil al lui Dumnezeu fără Isus.

În Maria vedem scopul nostru: să fim întotdeauna aleși de Dumnezeu, să fim „sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui” (Ef 1,4).

C. L.