În perioada Adventului, un rol special îl are Fecioara Maria, care este celebrată în Neprihănita ei Zămislire. Deși dogma care o declară lipsită de orice păcat, chiar și de cel originar, este destul de recentă în formularea sa oficială (8 decembrie 1854), Biserica a crezut întotdeauna că Fecioara din Nazaret avea privilegii unice, având în vedere nașterea Fiului lui Dumnezeu.

 

Pasajul Evangheliei ne ajută să ne punem în perspectiva corectă pentru a vedea în Maria un exemplu sigur de credință. Într-adevăr, în dialogul cu îngerul, ea se dezvăluie ca o femeie liberă de orice formă de păcat și liberă de gânduri și tendințe iluzorii. Din dialogul cu îngerul înțelegem sufletul Fecioarei.

 

Primind salutul îngerului, ea nu se retrage sau ascunde așa cum a făcut Adam în paradis. Totuși, nici nu-și permite să fie prinsă cu nesăbuință de viziunea îngerului. Ea răspunde, dar rămâne stăpâna propriei sale libertăți. Un semn este faptul că întreabă despre semnificația a ceea ce se întâmplă.

 

Prin urmare, prima caracteristică a credincioasei Maria este aceea de a fi o femeie care gândește, care nu refuză și nici nu se lasă purtată de senzația unui moment. Mai degrabă, ea se întreabă și caută să înțeleagă mai bine și mai profund. Duhul cel rău, care este duhul minciunii, fuge de cei ce caută adevărul. Și din minciună se naște păcatul, care este denaturarea darurilor primite.

 

Un al doilea element care caracterizează starea Mariei lipsită de păcat este disponibilitatea ei pentru a împlini voința lui Dumnezeu. Raționamentul nu se dovedește îndoielnic și nesigur. Când știe că se află înaintea lui Dumnezeu care o caută, se oferă și îi spune „iată-mă” și nu vrea să neglijeze nicio propunere venită de la Dumnezeu, pentru că știe că tot ceea ce vine de la Dumnezeu, oricât ar părea greu de acceptat, este bine, pentru că Dumnezeu este bun.

 

Dialogul dintre Dumnezeu și om, care fusese întrerupt de Adam, ispitit de șarpe, este reluat acum prin Maria.

C. L.