Ioan Botezătorul nu este sigur dacă trebuie să-l boteze pe Isus în râul Iordan, dar primește un răspuns: „Aşa se cuvine, ca noi să împlinim toată dreptatea!” Faptul că cel inferior îl botează pe cel superior pare greșit.

Dar ce vrea să spună Domnul prin împlinirea întregii dreptăți? Este dreptatea lui Dumnezeu, care în Scriptură este împlinirea Cuvântului Său, realizarea planurilor Sale. În mentalitatea noastră, un om este drept atunci când se comportă conform regulilor, în timp ce în Biblie este drept omul care crede în fidelitatea lui Dumnezeu, care se supune planurilor Sale.

Rana pe care o poartă credința lui Israel este conștientizarea faptului că nu au avut încredere în Dumnezeu. Moise nu va intra în țara promisă, iar David nu va putea construi templul. Petru, în Faptele Apostolilor, va vorbi despre voința lui Dumnezeu ca despre „un jug pe care nici părinţii noştri şi nici noi nu l-am putut duce” (Fap 15,10).

Inima umană, obișnuită cu această neîncredere, trăiește, așa cum spune Papa Francisc, în condiția de orfan. Raționăm, operăm, optăm ca cei care nu au pe nimeni altcineva în afară de ei înșiși pe care să se bazeze; totul este pe umerii noștri, nu există Providență, ci doar munca și calitățile noastre. Limitările noastre ne sperie și greșelile noastre ne copleșesc.

Aici apare o nouă existență: este viața unui Fiu care Îl cunoaște pe Tatăl, care știe că Tatăl se bucură că El este acolo. Cristos nu ne va aduce calități, bogății, asigurări sau strategii, dar ne va face să îl cunoaștem pe Tatăl și vom înceta să ne mai scuzăm pentru că existăm. Duhul Sfânt ne va învăța că Dumnezeu este Tatăl nostru. Acest lucru ne va face drepți, această încredere ne va face liberi.
C.L.