Analogia turmei și păstorului reflectă relația dintre Dumnezeu și noi: oile recunosc vocea păstorului și găsesc pășunea, ajutate de călăuzirea lui. Astfel, simțul ascultării este vital și la noi: pentru credință, relația cu Domnul este transmisă prin primirea cuvântului său. În ebraică nu există cuvântul „obediență”, dar se folosește cuvântul „ascultare”, pentru că adevărata ascultare implică o deschidere autentică față de ceea ce spune celălalt.
Dar pentru Isus, această ascultare introduce cel mai profund nivel, cel al „cunoașterii”, care în ebraică nu înseamnă a avea informații, ci a fi într-o relație intimă cu cineva. A fi cunoscut de Isus înseamnă a trăi o intimitate cu el și aceasta este ceea ce ne determină să îl urmăm.
Suntem creștini nu pentru că suntem banal de acord cu ceea ce spune Isus, ci pentru că ne-am simțit cunoscuți de el, iar decizia de a-l urma vine din ascultarea cuvântului său și din experiența unei relații cu el.
Din amintirea ocaziilor în care ne-am simțit vizitați și înțeleși de Domnul vine stabilitatea noastră. Dacă vom putea păstra vie în inimile noastre amintirea acestor momente, vom fi acele oi care „nu se vor pierde în veci”, pentru că veșnicia a intrat în noi prin cuvântul pe care l-am auzit și l-am celebrat în sacramente.
Și mai este ceva: a-l cunoaște pe Isus înseamnă a-l cunoaște pe Tatăl, Cel care este „mai mare”. Întotdeauna există o anumită neliniște care ne pândește în inimă, dar a fi oile lui Isus înseamnă, tocmai, a experimenta pe Tatăl care „este mai mare decât toate” și nimeni nu poate smulge nimic din mâna Tatălui.
Sfântul Paul spune: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?” (Rom 8,31) Nicio putere din ceruri sau de pe pământ, inclusiv moartea, nu ne poate despărți de iubirea lui Dumnezeu.
Suntem obișnuiți să ne chinuim cu neliniști inutile, ca niște oi care se îndepărtează de păstor pentru a-și afirma autonomia, ajungând astfel să ne reducem existența la un mare efort haotic.
Ne-am născut pentru a primi un cuvânt care ne face să ne simțim cunoscuți și ne aduce la acea unire pe care numai iubirea lui Dumnezeu o poate crea. Cu El. Și unul cu celălalt.
C. L.
