„Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn” (Mt 25,1-3).

Liturgia cuvântului din aceste ultime duminici ale anului liturgic vrea să ne sensibilizeze la evenimentele finale, dar nu să insufle frică, ci să ne ajute să prețuim mai mult viața noastră pământească și timpul care ni se dă. Astăzi, atenția se concentrează asupra timpului de așteptare a „realităților ultime”: un timp care poate fi valorificat, dar care poate trece și banal, așa cum li se întâmplă celor zece fecioare care, în timp ce așteaptă mirele, adorm.

Diferența apare în momentul decisiv, la anunțul: „Iată mirele!”. Cele care au pregătit untdelemn (un simbol al constanței, fidelității, forței) vor trăi momentul decisiv al întâlnirii cu mirele fără teamă și bucurie.

Pe această pagină a Evangheliei, evanghelistul Matei se adresează celor care adoptă un comportament „lumesc” fără să se gândească la sfârșitul timpului și intenționează astfel să-i îndemne să trăiască pe deplin propria cale de fidelitate față de Domnul.

Răspunsul „Nu vă cunosc” este sever și are la origine lipsa de vigilență.

Invitația este clară: „Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul”, și este o invitație la vigilență și la înțelepciune!

Fiecare trebuie să-și asume propria responsabilitate în fața lui Dumnezeu, și nu poate „împrumuta” merite de la alții: „Daţi-ne din untdelemnul vostru … Nu”.

C. L.