Sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare Maria a fost introdusă de Papa Sergiu I (secolul al VII-lea) urmând tradiția orientală. Prin urmare, la 8 septembrie, atât bisericile din Răsărit, cât și cele din Vest celebrează  Nașterea Fecioarei, Maica Domnului. Prima sursă ce relatează despre eveniment este așa-numita Protoevanghelie a lui Iacob, potrivit căreia Maria s-a născut la Ierusalim în casa lui Ioachim și Anna. Aici, în secolul al IV-lea, s-a construit bazilica „Sfânta Ana” și în ziua dedicării sale a fost sărbătorită nașterea Maicii Domnului. Sărbătoarea s-a extins apoi la Constantinopol și a fost introdusă în Occident de Sergiu I, un papă de origine siriană.

Care este semnificația sărbătorii?

Din veșnicie, Tatăl lucrează pentru a o pregăti pe Cea toată sfântă, pe Cea care trebuia să devină Mama Fiului său și templul Duhului Sfânt. Genealogia lui Isus, propusă de Evanghelia după Matei, culminează cu expresia „Iosíf, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos”. Așadar, cu Maria a venit ceasul lui David cel desăvârșit. Mai mult, odată cu nașterea ei, pântecele oferit de umanitate lui Dumnezeu prinde contur, astfel încât întruparea Cuvântului să poată fi împlinită în istoria omenirii.

Onorând nașterea Maicii Domnului ajungem la adevăratul sens și scop al acestui eveniment care este întruparea Cuvântului. De fapt, Maria s-a născut, a fost alăptată și crescută pentru a fi Maica lui Isus, fiul lui Dumnezeu. Acesta este motivul din care doar în cazul Mariei (la fel ca și în cazul sfântului Ioan Botezătorul și bineînțeles al lui Cristos) nu este sărbătorită doar „nașterea în cer”, așa cum se întâmplă pentru ceilalți sfinți, dar și venirea pe această lume.

C. L.