Catolicii din întreaga lume sărbătoresc astăzi sfințirea Catedralei „Sfântul Ioan” din Lateran. Nu se sărbătorește templul de piatră, ci casa cea mare a unui Dumnezeu care a făcut din om casa sa și din întregul pământ Biserica sa.

 

În Evanghelie, îl vedem pe Isus cu biciul în mână. Isus, așa cum nu te aștepți, curajos, spune „da da, nu nu”. Învățătorul plin de râvnă folosește gesturile și cuvintele cu tandrețe luptătoare. Și o face cu gesturi profetice, iar acțiunile lui au ajuns până la noi, o profeție care îi tulbură pe paznicii templelor de riscul de a face din credință o negustorie.

 

Isus îi alungă pe negustori, deoarece credința a fost monetizată, Dumnezeu a devenit obiect de vânzare. Eliberează animalele pentru ofrande, anticipând schimbarea fundamentală pe care o va aduce prin cruce: Dumnezeu nu mai cere jertfe, ci se jertfește pentru noi. Nu așteaptă nimic, ci oferă totul.

 

Fără negustori, Biserica va deveni frumoasă și sfântă nu prin sporirea patrimoniului și mijloacelor economice, ci prin îndeplinirea celor două acțiuni ale lui Isus în curtea templului: afară cu negustorii, primiți-i pe săraci, pentru a face o „Biserică cu șorț” (Tonino Bello). 

 

Templul sfânt al lui Dumnezeu este săracul, în fața căruia trebuie „să ne descălțăm” ca Moise înaintea rugului aprins „pentru că este pământ sfânt”, sălașul lui Dumnezeu.

C. L.