Secretariatul General al Sinodului a publicat sinteza consultării credincioșilor care a început în octombrie 2021 în Bisericile locale de pe cele cinci continente și a durat până în august 2022. Textul deschide astfel etapa continentală a Sinodului, și în această nouă parte a parcursului, toate conferințele episcopale, reunite în cadrul continentelor, vor fi chemate să reflecteze asupra conținutului și să transmită un alt text Secretariatului General al Sinodului. Etapa continentală pentru Europa este programată să aibă loc la Praga, în perioada 5-12 februarie 2022.

 

Există numeroase probleme abordate în documentul sinodal, multe dintre acestea fiind generate de diferitele situații ecleziale și sociale. Se vorbește mult despre sărăcie, despre familie și numeroasele ei dificultăți, despre diferențele de gen și despre condiția femeii. A fost afirmată suferința din cauza abuzurilor asupra copiilor, situația preoților și chiar a foștilor preoți. Laicii și-au exprimat dorința de a avea un rol diferit în Biserică, cerând o reformă a preoției și un mai mare respect pentru femei.

 

Scopul acestui text este de „a permite dialogul între Bisericile locale și între Biserica locală și Biserica universală. Un document de lucru care încearcă să scoată în evidență vocile poporului lui Dumnezeu, cu perspectivele, întrebările și dezacordurile lor”.

 

Documentul, care este o sinteză a realității ecleziale mondiale, prezintă în interiorul său convergențe și divergențe, dar este clar că multe comunități au înțeles sinodalitatea ca pe o „invitație la ascultare” și, prin urmare, faptul de a fi ascultat cu seriozitate a fost o experiență „transformatoare”.

 

Ascultarea devine o primire a celor săraci, a celor marginalizați, a celor care suferă, a homosexualilor, a foștilor preoți, a divorțaților recăsătoriți, a părinților singuri. „Oamenii cer ca Biserica să fie un refugiu pentru cei răniți și frânți, nu o instituție pentru cei perfecți”.

 

Textul își exprimă regretul și îngrijorarea pentru faptu că nu întotdeauna și nu peste tot Biserica a fost capabilă „să ajungă în mod eficient la săracii de la periferie și din locurile cele mai îndepărtate”. Prin săraci se au în vedere nu numai persoanele nevoiașe, ci și bătrânii singuratici, indigenii, migranții, copiii străzii, alcoolicii și dependenții de droguri, victimele traficului de persoane, supraviețuitorii abuzurilor, deținuții, grupurile care suferă discriminare și violență din cauza rasei, etniei, sexului, sexualității.

 

Se vorbește despre suferința în fața unui context cultural marcat de o scădere a credibilității și a încrederii din cauza crizei abuzurilor comise de clerici asupra minorilor. Documentul spune: „O rană deschisă, care continuă să provoace durere victimelor și supraviețuitorilor, familiilor și comunităților acestora”. Din acest motiv, dar și din alte motive, s-a cerut o mai mare transparență și responsabilitate în viața Bisericii.

 

Pentru rolul femeilor în viața Bisericii, sunt necesare „noi practici, structuri și obiceiuri”. Frecvent se face apel ca „femeile catolice să fie apreciate în primul rând ca femei botezate și membre ale poporului lui Dumnezeu cu aceeași demnitate, aproape toți factorii de decizie fiind bărbați, există puține spații în care femeile își pot face auzită vocea”.

 

Mult mai multe se pot găsi în documentul publicat de Secretariatul Sinodului, care cuprinde nu mai puțin de 45 de pagini, care trebuie citit personal și în comunitate, deoarece oferă perspective profunde pentru reflecție și rugăciune.

C. L.