Cu durere în suflet, Episcopia Romano-Catolică de Chișinău anunță că în noaptea dintre 30 și 31 decembrie 2015, în urma unei boli cronice, a fost chemat în casa Tatălui ceresc Pr. Henryk Soroka SCJ, care timp de 20 ani a activat în comunitatea catolică din Slobozia Rașcov.
Preasfințitul Anton Coșa și întreaga comunitate catolică a Diecezei de Chișinău își exprimă adâncul regret și transmite sincere condoleanțe Congregației Preasfintei Inimi a lui Isus, precum și credincioșilor catolici din localitatea amintită, care l-au avut ca părinte spiritual și păstor la începuturile renașterii vieții de credință pe meleagurile noastre. Totodată, Preasfințitul Anton Coșa îi îndeamnă pe toți – preoți, persoane consacrate, laici – să se roage Pruncului Isus ca să-l primească în brațele sale, deschizându-i porțile împărăției veșnice, pentru ca să celebreze sfânta Liturghie alături de toți sfinții din ceruri.
Pr. Henryk Soroka s-a născut în anul 1955, în localitatea Włodawie din Polonia. După încheierea studiilor în Seminarul mare misionar al Congregației Preasfintei Inimi a lui Isus din Stadniki, a fost hirotonit preot în anul 1983. După șapte ani de pastorație în țara natală în cadrul Congregației Dehonienilor, la 9 decembrie 1990 a venit în Moldova, îngrijindu-se de bunăstarea sufletească a credincioșilor din stânga Nistrului.
Așa cum îi plăcea părintelui decedat să-și reamintească, (din mărturiile doamnei Valentina Rudnicky), pe când în anul 1990 lucra în Curia Ordinului Dehonian din Cracovia, aflându-se într-o vacanță în satul natal Włodawie, a întâlnit o grupă de copii din satul Sloboda-Rașcov aflați în excursie în Polonia, însoțiți de educatorii și profesori catolici, glasnostul lui Gorbaciov permițând astfel de schimburi culturale și educaționale între statele comuniste. Părintele Henrik a fost atât de impresionat de ceea ce povestea grupa venită din Moldova că s-a oferit să fie însoțitorul lor timp de o lună pe plaiurile poloneze, să le cunoască mentalitățile, felul de a trăi credința și de a se ruga, și mai ales nevoile spirituale.Dacă grupul de copii a venit în iunie în Polonia, pr. Henrik era în noiembrie la Sloboda-Rașcov pentru a cunoaște realitățile locului, cu ochiul său critic.
Aflase cu această ocazie că în zona de nord a Moldovei (încă sovietice) activa un singur preot tânăr, Jan Rudnicky, care avea în grija sa comunitățile din Sloboda-Rașcov, Bălți (în aceste comunități avea câte o locuință), Rașcov, Camenca, Stârcea, Râbnița, Grigorăuca și alte mici comunități aflate în această regiune. Sosit acasă, grupul de excusioniști catolici și aflând din relatările lor de interesul părintelui polonez, părintele Jan a încercat să ia legătura cu acesta pentru a-l convinge de necesitatea unui ajutor pastoral pe plaiurile Moldovei. În acest fel, potrivit mărturiilor pr. Tadeusz Magierowski și a d-nei Valentina Rudnicky, din Sloboda -Rașcov și Râbnița au pornit delegați care să-l ceară pe părintele Henrik ca preot misionar în Moldova.
Era pe atunci o mare efervescență misionară în sânul Ordinului Dehonian (provincia Poloneză) în aceea vreme, erau perspective de trimitere în misiune a preoților spre zone izolate din Africa sau America de Sud, dar cele trei delegații consecutive conduse de pr. Jan Rudnicki au explicat că mai mare nevoie este în URSS, unde toți spun că sunt creștini dar nici nu știu ce este creștinismul, și nici nu se simt creștini. Cerând insistent aprobarea Provincialului din Polonia de a merge în Moldova pentru un schimb de experiență pastorală, acesta i-a dat-o spunându-i ”dacă vrei așa tare să mergi, mergi”.
În două ore părintele și-a făcut valiza și a plecat cu cea de-a treia delegație venită să-l ceară în Moldova. Activitatea și-a început-o în Parohia „Sfânta Marta” din Slobozia Rașcov, mai întâi ca paroh, iar din anul 2006 ca preot colaborator. A acordat mare atenție copiilor nevoiași și tinerilor, în special îngrijindu-se, spiritual și material, de copiii de la orfelinatul din satul Popencu, r-nul Râbnița, pe care sâmbăta și duminica, dar și în zilele de sărbători îi aducea în micul său centru pentru copiii săraci pentru a-i învăța prin cateheze bucuria de a trăi ca un creștin adevărat.
Datorită eforturilor părintelui Henryk și ajutorului material al multor oameni de bună-credință, în parohie a fost inițiat proiectul „Școala vieții”, menit să vină în sprijinul tinerilor care absolveau orfelinatul și al copiilor orfani, pe care după absolvirea școlii îi trimitea să urmeze alte școli profesionale sau universitare la Tiraspol, Bender sau Chișinău pe spezele căutate de dânsul. De numele său se leagă și alte proiecte caritative dezvoltate pe timpul mandatului de paroh, și nu e de uitat implicarea sa în activitatea didactică în cadrul școlii locale ca profesor de limbă și literatură polonă pentru multe generații de elevi, precum și aportul adus la reconstrucția școlii din sat.
În anul 2010, din motive de sănătate, s-a întors în Polonia, activând ca preot colaborator în Parohia „Sf. Fecioară Maria de la Częstochowa” din Chmielowie, dar din mărturiile celor cu care a păstrat legătura, cu gândul și sufletul mereu la Moldova sa dragă.
Dumnezeu să-l odihnească!
