Odată cu Duminica I din Advent, Biserica începe un nou an liturgic, o nouă călătorie de credință, care pornește de la evenimentul nașterii lui Isus Cristos până la împlinirea și celebrarea finală a lui Cristos, Regele Universului.

 

Anul liturgic este anul Bisericii și este celebrarea vieții lui Isus. Este structurat în diferite perioade: centrul anului liturgic este Triduum-ul Pascal, care culminează cu Duminica Paștelui.

 

Parcursul anului liturgic merge de la așteptarea nașterii lui Isus, deja prezent în planul Tatălui, la venirea lui, la patima și moartea sa și, în final, la Duminica Învierii. Anul liturgic este alcătuit din 52 de săptămâni, ca și anul calendaristic. Începutul lui nu coincide însă cu 1 ianuarie și, respectiv, sfârșitul nu este la 31 decembrie.

 

Această perioadă are un cadru aparte, pentru că este „liturgică”, adică bazată pe liturghie, care este rugăciunea Bisericii. De altfel, pe parcursul anului, prin celebrările liturgice este prezentat Isus Cristos, mesajul și viața lui. Este prezentată și Biserica, prin figura Fecioarei Maria și a sfinților, care au trăit din plin învățătura lui Isus.

 

Duminica este fundamentul anului liturgic, deoarece este ziua învierii lui Isus. Primii creștini, în această zi, sărbătoreau Paștele săptămânal; de aceea duminica este ziua Domnului, ziua Euharistiei.

 

Anul liturgic nu este alcătuit cu adevărat din luni, ci din săptămâni și este format din mai multe cicluri: Timpul Adventului și al Crăciunul, Timpul Postului Mare și al Paștelui, cele 34 de duminici din Timpul de peste an și ciclul sanctoral.

C. L.