Recent, la editura „Sapientia” din Iași, România, a apărut lucrarea „Dezlegarea de cenzura avortului în legislația bisericească. Studiu istorico-juridic”, avându-l ca autor pe Pr. dr. Petru Ciobanu din dieceza noastră. Lucrarea reprezintă rodul cercetărilor efectuate de Pr. Petru pe parcursul a câtorva ani și este, în același timp, teza sa de doctorat în teologie, susținută la 12 iunie 2023, în cadrul Școlii Doctorale a Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din București.

Cartea nou-apărută se deschide cu o Prefață semnată de PS Anton Coșa, episcop de Chișinău, cu titlul generic de „Apostoli ai vieții și milostivirii”, rezumând în aceste cuvinte spiritul lucrării. Găsim scris aici următoarele: „Cititorilor le doresc ca, răsfoind această carte, să devină tot mai conștienți de valoarea marelui dar al vieții încă de la zămislire, să-l iubească, să-l prețuiască și să devină, asemenea Pr. Petru Ciobanu, apostoli a ceea ce sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a numit „evangelium vitae – evanghelia vieții” și profeți ai milostivirii divine în lumea în care trăim”.

Cuvântul înainte este semnat de Pr. dr. Eduard Giurgi, vicarul judecătoresc al Arhidiecezei de București și unul dintre membrii comisiei de elaborare a tezei, care scrie că „Dumnezeu, autorul și stăpânul vieții, ne-a încredințat misiunea de a proteja și promova viața încă de la concepere până la moartea naturală”, și de aceea recomandă cartea „tuturor celor care vor să cunoască învățătura și legislația Bisericii Catolice cu privire la avort, precum și ce prevăd legislațiile civile internaționale și naționale în această privință”.

În Introducerea sa, pe lângă altele, Pr. Petru scrie că „ar fi ușor să spunem că moartea vine de la diavol. O fi venind... Dar moartea vine și de la om. El ucide. Crudă realitate!”, și în această realitate include și avortul, întrucât „omul nu s-a limitat a se război doar cu cei ce se pot apăra singuri. Ingeniozitatea umană a condus și la perfecționarea metodelor de luptă împotriva ființelor lipsite de apărare, dintre care primul loc îl ocupă fătul din sânul matern, ființa cea mai lipsită de apărare, cea mai neputincioasă”. După ce prezintă pe scurt esența lucrării și aduce mulțumiri celor care l-au ajutat la a duce la bun sfârșit o lucrare atât de temerară, își încheie Introducerea cu aceste cuvinte: „Să nu ucidem! Fiindcă orice copil este zâmbetul lui Dumnezeu pentru această lume!”

Urmează cele două capitole ale lucrării. În Capitolul I, Pr. Petru face o sinteză istorică a evoluției percepției avortului, începând de la lumea greco-romană până azi, încheindu-l cu o prezentare a legislației civile internaționale și naționale – pe continente – în materie de avort. În Capitolul al II-lea, mai tehnic după conținut, este prezentată evoluția practicii bisericești cu privire la iertarea / dezlegarea celor au provocat avort, și o face pe aceeași linie cronologică din Capitolul I, din antichitatea creștină până la ultimele reglementări ale Papei Francisc din Scrisoarea apostolică Misericordia et misera, voind să arate că Biserica nu doar pedepsește crima odioasă a avortului (și se găsesc în acest capitol informații destule despre astfel de pedepse), ci o și poate ierta, redându-i celui căzut în cenzura atașată acestui păcat împăcarea cu Dumnezeu și cu comunitatea.

La final au fost incluse Concluziile generale și o vastă Bibliografie.

În încheiere, redăm câteva rânduri din Concluziile generale ale lucrării Pr. Petru: „Intenția mea nu a fost atât de a arăta că Biserica poate pedepsi avortul, că ea poate și ierta acest păcat grav, cât de a-i spun fiecărui om de azi și de mâine: «Alege viaţa» (Dt 30,19c), inclusiv aceea a copilului aflat sub inima mamei”. 

M. Ț.